Exemplele de manageri care renunţă la poziţiile deţinute în companii private în favoarea unor societăţi sau instituţii de stat tind să se înmulţească. Cum resimt ei diferenţele dintre cele două medii? Dacă cineva spunea, în urmă cu câţiva ani, că a renunţat la un job la stat pentru a se angaja la o companie privată era, cu siguranţă, felicitat. Mergea pe un salariu mai mare, într-un mediu de lucru civilizat, unde respectul faţă de angajat este o regulă de bază. În
Exemplele de manageri care renunţă la poziţiile deţinute în companii private în favoarea unor societăţi sau instituţii de stat tind să se înmulţească. Cum resimt ei diferenţele dintre cele două medii?
Dacă cineva spunea, în urmă cu câţiva ani, că a renunţat la un job la stat pentru a se angaja la o companie privată era, cu siguranţă, felicitat. Mergea pe un salariu mai mare, într-un mediu de lucru civilizat, unde respectul faţă de angajat este o regulă de bază. În ultima vreme, însă, tendinţa de migrare pare să se inverseze, surprinzând înmulţirea exemplelor de directori care s-au aventurat să conducă organizaţii de stat renunţând la poziţii importante din companii private. „Un om care pleacă din mediul privat ca să meargă la stat, cu siguranţă, o face fie din raţiuni politice, în sensul strict al cuvântului, fie din raţiuni financiare, ştiut fiind faptul că la stat salariul nu este la fel de mare ca în piaţa privată, dar că venitul poate fi copleşitor de mare”, subliniază Mădălina Popescu, director general la Pluri Consultants.
Cazul lui Gabriel Zbârcea, cel care în 2005 era numit la conducerea AVAS, poziţie pentru care a renunţat la funcţia de avocat asociat pe care o avea la Muşat & Asociaţii, este notoriu. După mai puţin de un an, acesta şi-a dat demisia, iar acum este managing partner al Ţuca Zbârcea & Asociaţii. Ce spune el astăzi după experienţa AVAS?: „În acest moment,
