Joia trecuta, primarul Capitalei Sorin Oprescu se plimba prin centrul vechi al Budapestei, dupa un schimb de experienta cu omologul sau maghiar, si specula asupra succesului unei viitoare retele metropolitane de transport.

La Bucuresti, politicienii speculau in aceeasi zi asupra posibilei candidaturi a lui Sorin Oprescu la presedintie.

In centrul vechi al Bucurestiului, trecatorii speculau in aceeasi seara asupra probabilitatii ca podistile din lemn care inlocuiesc trotuarele pe marginea santurilor de pe Lipscani sa se prabuseasca sub greutatea trecatorilor.

Adevarul e ca doar o minune mai tine in picioare instabilul esafodaj din brad din Lipscaniul lasat prada sobolanilor si cainilor vagabonzi, unde turistii strain vin doar pentru a admira similitudinea cu peisajul urban din Cuba.

Comerciantii de pe strada care avea odata renumele de cea mai cunoscuta zona comerciala a Bucurestiului au invatat de cateva luni sa-si petreaca timpul in pragul magazinelor, in vreme ce cafenelele de aici primesc din ce in ce mai putini clienti.

Pana in primavara, muncitori care lucrau la reabilitarea centrului vechi mai puteau fi vazuti sprijinindu-se in lopata in santurile largi de pe Lipscani. De la un moment dat au disparut: primarul Oprescu a reziliat contractul cu firma spaniola Sedesa pentru ca nu si-ar fi respectat planul de reabilitare. Reprezentantii firmei spaniole spun la randul lor ca nu au fost platiti (viceprimarul Mircea Raicu PD-L a admis ca municipalitatea e datoare 2 milioane de euro spaniolilor). Adevarul e ca intotdeauna undeva la mijloc. In mijlocul miasmelor care se ridica dintre casele darapanate.

Nu vorbesc de autostrada suspendata, care a devenit folclor urban. Nici macar de ridicarea cainilor vagabonzi de pe strada, procedura despre care primarul general are o teorie speciala: "nu se face pentru ca oamenii care se pricep (la ri