Daca alegerile din Iran ar fi fost "reale si adevarate", asa cum a insistat presedintele Mahmoud Ahmadinejad, strazile din Teheran nu ar fi patate de sangele celor care reclama frauda de la alegerile prezidentiale in urma carora Ahmadinejad a "castigat" un nou mandat.
Daca ar fi avut sprijinul popular pe care se lauda ca il are ("numaratoarea" l-a creditat cu aproape 65% din voturile exprimate), tinerii nu s-ar fi simtit furati pe fata si nici n-ar fi simtit nevoia sa iasa pe strazi, stiut fiind ca manifestarile de rebeliune sunt o raritate in Iran.
Daca regimul sau ar fi avut larga legitimitate cu care incearca sa inchida gura celor care spun altfel, puterea de la Teheran nu ar fi avut nevoie sa-si apere recurgand la masuri dure de represiune.
Iluziile tuturor s-au spulberat o data cu anuntul victoriei lui Ahmadinejad, la cateva ore dupa inchiderea urnelor. Cu toate ca Mir Hossein Mousavi, contracandidatul reformist al lui Ahmadinejad, nu era nici pe departe un "Gorbaciov" al Iranului, occidentul si tineretul iranian sperau ca fostul premier ar putea promova o destindere a relatiilor externe, scrie Guardian.
Visele de reinoire a Iranului, modeste, retinute, s-au spulberat in mii de bucatele sub bastoanele fortelor de ordine iraniene. Reinstalarea lui Ahmadinejad la putere, perpetuand elita fundamentalista, militara si politica ce a adus Iranul in izolarea externa, confirma faptul ca tara este ostatica iar occidentul, SUA si regiunea Orientului Mijlociu vor avea de suportat consecinte grave.
Primele ingrijorari vor fi simtite in tarile arabe vecine, dusmanii istorici ai Iranului. Sprijinul deschis oferit de Teheran gruparii Hezbollah din Liban a a facut din aceasta o forta politica si militara. La fel, sprijinul acordat Hamas-ului din Gaza si Jihadului Islamic sunt motive serioase de ingrijorare.
