"Puscaria este doar o altfel de detentie, pe care, vrand-nevrand, copiii nimanui ajung sa o cunoasca imediat ce sunt lasati in voia sortii de autoritati". Aceasta este teoria lui "Virus", unul dintre copiii institutionalizati ajuns detinut la Penitenciarul Timisoara. A primit o pedeapsa de cinci ani inchisoare, dupa ce a fost prins furand. Pentru a supravietui, spune el. Este convins, de altfel, ca va mai ajunge dupa gratii pentru ca viata il va mai forta sa fure cand va iesi din inchisoare... Casa de copii, un alt fel de inchisoare
Drama copiilor din casele de copii poate parea deseori supradimensionata si agasanta pentru urechile celor care au avut intotdeauna o familie care le-a purtat de grija. Totusi, fara intentia de a cauta scuze faptelor comise de orfanii ajunsi infractori, suntem datori sa aruncam o privire spre radacina lucrurilor care i-au zvarlit dupa gratii.
Ciulpan Constantin Emanuel, un lugojean in varsta de 21 de ani, afirma ca, dupa ce a fost abandonat de familie intr-o casa de copii, s-a vazut constrans sa isi asigure prin forte proprii, "asa cum l-a dus capul", nu bunastarea, ci supravietuirea. "Cu familia am terminat de mult. Am crescut la o casa de copii, iar la camin era ca la inchisoare - aveam mereu reguli. Dupa ce am terminat liceul la profil info (de unde si porecla de "Virus" - n.r.), am incercat sa imi pierd vremea lucrand la un club de net din Timisoara si stand in chirie cu niste prieteni. Cam doi ani asta am facut. Totul era in regula, mergea bine, dar aveam un anturaj de strada, cu multi hoti si drogangii".
Marturiseste insa ca de furat se apucase cu mult timp in urma, de pe la 14 ani, chiar daca nu a fost niciodata condamnat. "Am trait si pe strada, si ca hot, si ca om normal. Cel mai simplu e sa ciordesti, iar noi, hotii, majoritatea suntem de la casa de copii. Cand nu se mai ocupa de noi, e ca si cum am iesi tot di