O fundatie al carei nume imi scapa mi-a trimis o invitatie la o dezbatere despre mineriade. Sa nu uitam, zicea acolo. Pai sa nu, imi leg sireturile mintii, decis sa-mi fac eu simpozionul meu, unde altundeva decat in Valea Jiului. Asa l-am gasit si l-am legat de inima mea pe nea Sandu. Statea in gara, ghemuit pe-o banca. Mi-am facut loc in viata lui.
Caldarea cu iubire
Nea Sandu are 65 de ani, dar juri ca e trecut binisor de 80. Nu fumeaza, ca nu-l lasa plamanul stang. "Dar ala drept?" Ala e sanatos. "Pai n-au legatura?" Au, dar il iubeste Dumnezeu. "Si pe celalalt nu?" Si pe el, dar trebui sa fie ceva, sa ne aducem aminte, sa nu uitam. Ma uit mai bine la el. Sigur n-are nici o legatura cu fundatia care trebuie sa-si justifice cumva existenta.
Nu-mi povesteste inca nimic. Intreaba cat timp am. Cacalau. Se ridica si-mi face semn sa-l urmez. Sunt ascultator. Mergem cinci minute, pana langa un taxiu. "Nelule, ai clienti". Masina se opreste pe un deal, de unde Nelu spune ca nu mai merge. "Nu-i nimic, de-aici putem pe jos", multumeste nea Sandu si-i spune sa vina peste doua ore.
Vorbea in numele lui. M-am tinut greu dupa picioarele de bunic, dar intr-un final s-a oprit. "De-aici iti spun tot". Scot jerseul si mi-l pun sub fund, el se-azeaza pe rucsac.
In spatele nostru, Petrosaniul e ca o caldare. "Vezi mata, acolo-s blocurile, la marginea ailalta, e si al meu printre ele. Mai incoace, jumatate de oras, sunt numai case. Unele-s o lume, celelalte-s ailalta lume".
Pai nu tot mineri sunt peste tot? "Sunt, dar dincolo s-a ridicat orasul, ca am avut de lucru, aici aproape a ramas un semn, sa nu uitam de unde am plecat. Te intreb: e bine ca s-or construit? Ne-am suflat plamanii afara, si la ce ne-o folosit?".
Ati aprins lumina in tara, nu-i destul? "Nu-i. Ca acuma, lumina asta e tare scumpa. Din b
