„Ideile au consecinţe“ – formula memorabilă şi profetică a filosofului american Richard M. Weaver ar putea fi una dintre cheile de lectură în abordarea primului volum din monumentala trilogie a lui Leszek Kołakowski, Marile curente ale marxismului.*

Odată cu editarea acestei cărţi în traducere românească, proiectul imaginat de Vladimir Tismăneanu la Curtea Veche, proiect ce are în centrul său colecţia Constelaţii, face un pas decisiv în direcţia constituirii unui repertoriu de texte canonice susceptibile de a asigura celor de astăzi o educaţie dominată de dublul imperativ al raţionalităţii liberale şi spiritului critic.

În definitiv, apariţia acestui volum nu este accidentală, în măsura în care el restituie un element capital din osatura intelectuală identificabilă în eşafodajul Raportului Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste. Celor care pun în cauză legitimitatea convocării unor dimensiuni ideologice în ordinea analizării socialismului real, traducerea exemplară de astăzi le procură o lecţie în marginea relaţiei dintre idei, practică politică şi crimă de stat.

Căci ironiile istoriei marchează destinul veacului trecut. I-a fost dat culturii poloneze să lase ca legat antitotalitar două cărţi ce ilustrează, magistral, acest proces de dezvrăjire a tiraniei sovietice. Alături de Gândirea captivă a lui Milosz (apărută şi ea în variantă românească în seria Zeitgest de la Humanitas, colecţia coordonată tot de Vladimir Tismăneanu), Marile curente ale marxismului devine un reper în itinerariul uman şi intelectual al elogiului libertăţii.

Critica marxismului este, în cazul lui Kołakowski, un pas în direcţia constituirii unui program politic în centrul căruia va plasa personalismul democratic. Umanismul său anunţă şi fecundează, ideologic, Solidaritatea. Şi aceasta pentru că demersul lui Kołakowski este unul fondator, în plan etic