Victoria lui Ahmadinejad va fi percepută ca un referendum de legitimare a politicilor sale antioccidentale.

Ministerul Iranian de Interne a anunţat, la 13 iunie, că alegerile prezidenţiale au fost câştigate, din primul tur de scrutin, de către actualul preşedinte Mahmoud Ahmadinejad cu 62,6%, în timp ce principalul său contracandidat, Hossein Mousavi, a obţinut 34% din voturi. La vot s-au prezentat 86% dintre cei 46,2 milioane de electori. Imediat, câteva sute de susţinători ai lui Mousavi au ieşit în stradă contestând rezultatul şi acuzând autorităţile de fraudarea alegerilor. Se pare însă că, şi de această dată, ultimul cuvânt aparţine liderului religios al Iranului, ayatollahul Khamenei, care a recunoscut, într-o declaraţie televizată, rezultatul alegerilor.

În Iran, preşedintele statului poate exercita maximum două mandate prezidenţiale consecutive, fiecare dintre acestea limitate la o durată de 4 ani. Totuşi, Constituţia Iranului permite opţiunea exercitării unui al treilea mandat, singura condiţie fiind aceea de a nu fi consecutiv celor două deja finalizate. Unul dintre paradoxurile politicii interne iraniene, confirmat până astăzi de fiecare ciclu electoral, este acela că niciun preşedinte în funcţie nu a fost învins atunci când a candidat pentru ocuparea unui al doilea mandat. Această realitate statistică l-a favorizat de departe pe actualul preşedinte Mahmoud Ahmadinejad. Înainte de a intra oficial în cursa electorală, toţi potenţialii candidaţi sunt validaţi de o structură compusă din 6 teologi şi 6 jurişti, un veritabil „Consiliu al corectitudinii politice“, care verifică conformitatea ideologică a candidatului faţă de preceptele Islamului. Pe fond, această structură reflectă natura constitutivă duală a statului iranian, în care o componentă teologică predominantă coexistă cu o dimensiune laică pragmatică.

Pentru alegerile de săptămâna