Profesorul Barbu Ştefănescu a făcut zeci de studii de istorie şi antropologie rurală. El formează istorici şi transmite mai departe dragostea de ţară.

Poartă numele unui bunic, nu al scriitorului şi avocatului celebru. „În satul nostru Ştefănescu este un nume comun. Eu port numele unui bunic de la care am prins şi dragul de istorie”, povesteşte profesorul. Până la 15 ani s-a bucurat de prezenţa bunicului său care trecuse prin cele două războaie mondiale. „Adormeam ascultându-l depănând amintiri de pe front, din diverse locuri ale Europei. Era fascinant să-mi imaginez lumile acelea”, spune el. A urmat istoria la Institutul Pedagogic din Oradea, apoi la Babeş-Bolyai la Cluj. A revenit la Oradea. „Mi-a plăcut oraşul ăsta. Am venit şi am rămas”, spune el. A venit la secţia de etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor. A fost directorul muzeului timp de patru ani. De la muzeu a venit la proaspăt înfiinţata Facultate de Istorie, Geografie şi Relaţii Internaţionale, pe care a condus-o până anul trecut.

Cercetare în arhive şi în sate

Barbu Ştefănescu iubeşte partea de cercetare a muncii sale. „Am făcut multă cercetare în antropologie istorică sau istorie rurală, am experienţă de etnograf. Şi desigur multă muncă în arhive”, spune el. Prin aceste cercetări se dă dreptul oamenilor simpli la istorie pentru că istoricii de azi au o anumită smerenie şi nu se mai ocupă doar de istoria politică. „Noi istoricii plecăm de la crâmpeie de realitate ajunse în arhive şi reconstituim o epocă. Acele tabele sau documente administrative ne introduc într-o lume socială, ne oferă anumite valori morale”, spune Barbu Ștefănescu, încântat de munca sa.

Istoria, aleasă doar de entuziaşti

Profesorul Barbu Ştefănescu a ajuns coleg cu o parte dintre foştii săi profesori. Între colegii săi se numără deja foşti studenţi. Centrul istoric de la Oradea