Că a fost vorba despre tragedia poporului evreu, despre marinari şi familiile lor, de militarii români morţi în teatrele de operaţiuni, despre integrarea României în UE sau de sportivii olimpici români, şeful statului a avut pentru fiecare câte o lacrimă. Dar prima lacrimă vărsată în direct, în faţa camerelor de luat vederi, a fost pentru "dragă Stolo". Era în momentul când se pregătea să ajungă preşedinte. Şi de atunci, Traian Băsescu a tot plâns, arătând că este nu numai un preşedinte jucător, ci şi unul deosebit de simţitor, vorba lui Caragiale.

Traian Băsescu a plâns prima dată, în direct şi în public, în urmă cu cinci ani, când Theodor Stolojan a anunţat că se retrage din cursa pentru Preşedinţia României din motive de sănătate. Se întâmpla în octombrie 2004, iar Traian Băsescu era liderul PD. Imediat după discursul de retragere al lui Stolojan, Băsescu s-a ridicat în picioare, încercând să spună câteva cuvinte.

Dupa câteva momente de tăcere, Băsescu şi-a acoperit faţa cu mâna, pentru că începuse să plângă. "Stolo, îţi mulţumim pentru tot ce ai făcut, pentru dorinţa de a da o speranţă românilor într-o astfel de Românie", declara Băsescu. La scurt timp după ce a plâns că Stolojan se retrage, Traian Băsescu şi-a anunţat candidatura la Preşedinţia României.

Următoarea repriză de plâns s-a petrecut când Băsescu era deja preşedinte, în martie 2005, şi se afla la Washington, unde a vizitat Muzeul Holocaustului. "E greu să vorbeşti după ce ai văzut vagoane româneşti transportând evrei (în muzeu se află fotografii în acest sens) şi armata română conducându-i pe evrei la moarte în Transnistria." După aceste spuse, faţa i s-a întunecat şi mai mult şi în colţul ochilor i s-au ivit lacrimi.

În toamnă, Băsescu a vărsat iar câteva lacrimi. De data aceasta, marinarii au fost cei care l-au impresionat pe şeful stat