Se acordă lui ION ILIESCU, părintele mineriadei din 1990 şi al tuturor celorlalte mineriade.

Ion Iliescu a trăit în linişte şi pace şi a 19-a aniversare (în ceea ce-l priveşte) / comemorare (în ceea ce ne priveşte) a sângeroasei mineriade din iunie ‘90. Făcând recurs la lecţia pe care o ştia cel mai bine, cea a bolşevismului, Ion Iliescu a chemat minerii în Bucureşti şi i-a aţâţat contra unei părţi din populaţia oraşului. „Mergeţi voi în Piaţa Universităţii şi ocupaţi-o“, le spunea Iliescu, din balconul Palatului Victoria, în zorii zilei de 14 iunie ’90, minerilor, înarmaţi cu răngi şi topoare. Şi minerii au ocupat-o. Nu doar Piaţa, dar şi Universitatea, Facultatea de Arhitectură, sediile partidelor politice de opoziţie şi sediile ziarelor neconvenabile lui Iliescu. Prăpădul din Bucureşti a făcut înconjurul planetei.

Fractura creată în societate cu sechele până în ziua de azi l-a împins la putere pe Iliescu pentru trei mandate, iar România, în zona gri a 10 ani de stagnare. Iliescu era flancat, atunci, de Roman, care minţea precum respira, spunând despre Universitatea devastată şi maculată la propriu de mineri că, după ce a văzut cu ochii lui, pe pereţi nu era sânge, ci vopsea. Roman e azi la a doua tinereţe: proaspăt tătic şi proaspăt liberal. Dosarele mineriadei au căzut în plasa procurorilor, a lui Dan Voinea mai ales, unde încă mai zac. Miron Cozma, insurgentul cu simbrie din fruntea hoardelor, a plătit ceva, dar nu pentru mineriada din ‘90. Mai nou, Kövesi, procuror general, şi-a adus şi ea contribuţia la îngroparea dosarelor. Iliescu dă în continuare lecţii: capitalismul a murit în criză, deşi în toată Europa stânga a mâncat bătaie şi îşi linge rănile. Acum, acest părinte al mineriadelor îl antrenează pe Sorin Oprescu pentru prezidenţialele din toamnă. //

Se acordă lui ION ILIESCU, părintele mineriadei din 1990 şi al tuturor celorlalte miner