De foarte mulţi ani, Tribunalul şi Judecătoria îşi desfăşoară activitatea sub acelaşi acoperiş. Este vorba despre o clădire cu două etaje, care a devenit neîncăpătoare pentru multitudinea de procese care au loc zilnic. Începând cu ora 8.30 dinineaţa şi până la încheierea programului, clădirea devine un adevărat furnicar, încins şi stresant. Spaţiile sunt mici, iar arhiva este plasată într-o încăpere întotdeauna plină cu oameni, unde coada este mereu la fel de mare şi angajaţii fac slalom printre dosare pentru a mulţumi pe oată lumea...Un adevărat calvar.
Toţi cei care au nevoie să vadă un dosar, avocaţi, dar şi persoane implicate în diverse procese, trebuie să apeleze la arhivă. Spaţiul este atât de mic şi ticsit cu dosare încât abia te poţi mişca. Din când în când, mai vezi angajaţi cărând dosare cu braţul. În zilele toride de vară, disconfortul este şi mai mare. Sălile de şedinţe, deşi sunt dotate cu aer condiţionat, sunt la fel de neplăcute. Oamenii care aşteaptă să intre la procese preferă să stea afară, în faţa clădirii, până când îi cheamă avocaţii.
Spațiu prea mic și oameni nervoși
O femeie de 75 de ani din comuna Moşoaia, judeţul Argeş, se tot plimbă prin instanţe pentru o bucată de pădure şi trei salcâmi pe care i-ar fi luat de pe terenul atât de controversat. „De trei ani mă judec şi vin aici la procese. Stau afară pentru că înăuntru e prea multă lume şi multă vânzoleală. E cald rău, şi încă acum mai e răcoare afară că e dimineaţă. Acolo unde ţin ei dosarul nu merg eu că nu mă lasă avocata. E strâmt rău şi căldură. Eu sunt bătrână şi-mi vine rău. Se duce ea şi caută dosarul”, spune Leontina Vişan. Multe discuţii se poartă în faţa clădirii şi ai ocazia să vezi numai oameni nervoşi. Constantin Micu, un domn revoltat care aştepta să intre la proces, spune: „Aici toate merg cum merge şi justiţia la noi. E o nebunie peste tot, în săli, la
