Criza financiara si economica a tarilor baltice este un subiect de interes personal mai vechi. Am revenit recent asupra premiselor intrigat de declaratia unui fost guvernator al bancii centrale a Suediei si totodata consilier al guvernului de la Riga, conform careia Letonia a depasit chestiunea posibilitatii unei deprecieri fortate a propriei monede, ramanand acum in discutie momentul si calea unei asemenea actiuni. Declaratia a fost imediat contrata de catre guvernul leton, insa aprecierea oficialului suedez e departe de a fi total hazardata.
Fundamentale Letoniei sunt deja extrem de pesimiste. In primul trimestru al acestui an, economia locala s-a contractat cu 18%, marcand astfel cel mai sever declin din Uniunea Europeana al carei membru Letonia este din 2004. Prabusirea pietei imobiliare este cea mai spectaculoasa din lume. 90% din creditele contractate de catre populatie si corporatii sunt in euro. Bancile europene sunt responsabile pentru un volum de credite de peste $40 miliarde, sectorul bancar suedez acoperind jumatate din acest volum (peste $23 miliarde).
In acelasi timp, insa, similar celorlalte doua tari baltice, Lituania si Estonia, moneda Letoniei – latul – este ancorata in mod rigid de moneda unica europeana.
Trepidatiile letone s-au accentuat recent. Doua licitatii guvernamentale cu note de trezorerie cu scadente pe termen scurt s-au soldat cu esecuri lamentabile – eveniment indicativ pentru asteptarile semnificative in privinta iminentei unei deprecieri a latului (insa exact aceste asteptari puteau, intr-o relatie „reflexiva” in termenii teoriei dezvoltate de catre George Soros in anii '80, sa puna banca centrala a Letoniei in pozitia de a ceda). Dobanda interbancara overnight a sarit la niveluri record situate la peste 20%.
La inceputul acestei luni, totodata, doua banci suedeze expuse masiv in Letonia, Swedbank AB si Skand
