Traian Basescu s-a gandit ca avem prea multi filosofi si ar fi mai bine sa ii alunge din cetate. Curioasa concluzie la numai 20 de ani de la cea mai neagra perioada din istoria Romaniei, care a ucis tot ce a insemnat intelectualitate si a nascut in schimb, pe banda rulanta, ingineri, mecanici, ospatari, cizmari, croitori, frizeri, strungari, spiteri, brancadieri si zidari!
Normal, observatiile lui Traian Basescu din sedinta de Guvern de duminica la adresa ministrilor au fost facute exact la modul in care se fac comentariile catre ospatari si mecanici. Scurte, taioase si fara a lasa posibilitatea de a primi vreun raspuns. Oarecum la sto, la misto. In acest caz, nici membrii guvernului, nici analistii si nici jurnalistii nu ar fi trebuit sa il ia prea mult in serios.
Dar, daca ar fi sa presupunem, de dragul comentariului, ca Basescu crede cu adevarat in ceea ce a spune si a fost si serios atunci cand ii dadea, duminica, lectii de viziune si strategie guvernamentala ministrului Educatiei, Ecaterina Andronescu, atunci am putea si noi sa raspundem cu aceeasi moneda ideilor presedintelui.
Problema "ospatari versus filosofi", asa cum a fost ea prezentata de Traian Basescu, este o falsa dilema din start. Caci, ceea ce avem noi in exces sunt tocmai ospatari, bucatari, mecanici, tinichigii si multe alte asemenea categorii ale domeniului practic. Nu avem, insa, politicieni formati intr-o scoala adevarata de studii politice, filosofie sau drept. Avem, in randul politicienilor, orice numai ceea ce am avea nevoie nu.
Prin vasta fauna a politicii din Romania gasim toate speciile meseriilor dintre cele mai practice: de la fosti chelneri, bucatari si chiar oieri si pana la fosti ingineri, cantereti, doctori si avocati. Avem de toate si orice, numai filosofi nu prea avem in politica.
Problema este ca nu prea avem in politica
