Atelierul de luterie a lui Santino Mascolo din Piaţa Armelor nu înseamnă talentul şi tradiţia unei vechi familii de lutieri italieni puse într-o afacere. Este locul unde, printre viori, poţi regăsi omul din tine. S-a scris totul despre Santino Mascolo şi nu-i om care să nu-l ştie. Iar articolul de faţă nu poate să aducă noi informaţii despre lutierul Santino sau să dezvăluie valenţe nedezvăluite ale omului Santino. Aşa cum roata nu poate fi reinventată, nici povestea omului care a creat atelierul de pe strada Konrad Haas nu poate fi alta.

A renunţat la drept pentru viori

El e omul care s-a împotrivit aproape jumătate din viaţa lui tradiţiei moştenite de familie. Cea de a face instrumente muzicale cu coarde, de la viori la contrabasuri. Interesant este că s-a întors la ceea ce învăţase acasă, într-o familie veche de lutieri, atunci când a luat lumea în piept pentru a face o carieră juridică şi s-a lovit de neajunsurile materiale ale vieţii într-o metropolă precum Milano. „N-am spus la nimeni ce am muncit în facultate ca să pot trăi. Lucram la un restaurant ca spălător de vase şi câştigam puţin. La un moment am găsit că nu e uşor să mă întreţin şi m-am gândit: Ce ştiu eu să fac? Şi aşa m-am întors la luterie. În anul doi de drept am renunţat de tot. Şi după 30 de ani de meserie ştiu că am făcut cea mai bună alegere. Şi nu mă refer la asta din punct de vedere material, ci profesional”, povesteşte Santino.

„În atelier mă regăsesc, nu muncesc!”

Trăieşte de mult timp la Sibiu şi n-ar mai pleca nicăieri. Dar nu s-a mutat aici că să-şi facă meseria şi să scoată bani, ci pentru că în Sibiu a găsit un oraş care-i aducea aminte de Montepeloso al copilăriei sale, cel de dinainte de globalizare. „Cum am văzut Sibiul mi-a amintit de oraşul meu natal. Orice miros, orice lumină semăna mult cu sudul Italiei. Când n-am mai suportat globali