În prezent, în ţara noastră, îngrijirile paliative (îngrijirile acordate bolnavilor în faze terminale) sunt foarte puţin dezvoltate, din motive financiare. Este una dintre concluziile ediţiei din acest an a Conferinţei Naţionale de Bioetică (9-11 iunie, Sovata).

"Îngrijirile paliative dovedesc dacă suntem sau nu o societate în care omul este respectat. Un funcţionar din minister face un calcul cât costă şi la sfârşit se spune, sunt bani foarte mulţi pentru un rezultat foarte mic şi noi nu ne permitem. Până acum nu s-a implicat nici o instituţie medicală cu atribuţii în asistenţa medicală în a acorda măcar puţină atenţie îngrijirilor paliative.

Există în România o singură secţie de îngrijiri paliative, în Spitalul din Paşcani, realizată cu banii elveţienilor. În rest, aceste programe sunt făcute de ONG-uri, cu bani străini. Această conferinţă trage un semnal de alarmă că bolnavul în stare terminală este abandonat, ceea ce este împotriva tradiţiei noastre: niciodată o familie nu şi-a abandonat bătrânii", consideră prof. dr Vasile Astărăstoae, preşedintele Colegiului Medicilor din România şi al Societăţii Române de Bioetică.

În cel mai bun caz, în ţara noastră, bolnavul aflat în ultima fază a unei boli severe este primit într-un spital, la secţia de anestezie terapie intensivă (ATI). Dar aceşti "pacienţi cu boli grave, ireversibile sunt îngrijiţi în terapie intensivă o perioadă de timp", spune profesorul doctor Şerban Marinescu, preşedintele Societăţii Române ATI.

Adesea medicul este pus în situaţii imposibile - cui să dea un pat în terapie intensivă: pacientului cu boală severă, ireversibilă sau pacientului abia operat. Această dilemă se poate rezolva doar punând la punct un sistem de îngrijiri paliative, care vin în sprijinul pacientului, al familiei acestuia şi, în acelaşi timp, ar degreva secţiile ATI de această ca