Iulia Blaga: Am gasit intr-un interviu mai vechi de-al tau o fraza care m-a socat, si voi incepe cu ea, inainte de orice altceva: "Am facut televiziune asa cum, in vremea celui de-al doilea razboi, existau doamne care lucrau, voluntar, ca infirmiere in spitalele pline de raniti." Nu inteleg!! Vorbim oare despre Romania si despre televiziunea din Romania?! Cum se suprapune aceasta componenta mesianica peste peisajul tot mai dezolant al televiziunii de la noi?
- Este, “la baza”, critic de film, dar din 2000 realizeaza la TVR1 una dintre cele mai apreciate emisiuni culturale din istoria micului ecran, “Profesionistii”.
- Eugenia Voda declara pentru HotNews, cu doua zile inaintea lansarii unui dublu CD de colectie, ca nu merge la alte emisiuni cand e invitata, ca acasa nu deschide televizorul si ca s-a apucat de televiziune pentru ca “era nevoie de ajutor”. Carte de vizita Eugenia Voda Eugenia Voda: Ma bucur daca te-a socat, asa si trebuie! Ai impresia ca in spitale nu era cel putin la fel de dezolant ca in balamucul televizistic din Romania de azi? Si apoi, acele doamne care mergeau acolo, ca sa spele un coridor sau sa panseze niste raniti, te asigur ca nu vedeau in asta o “componenta mesianica”, ci mergeau pur si simplu pentru ca era nevoie de ajutor.
Asa am simtit si eu, prin anii ‘90, cand valurile de televiziune dezolanta se revarsau peste natie: ca e nevoie de ajutor… Poate la mine (daca tot suntem la HOTnews), s-ar putea vorbi mai degraba de o componenta masochista! Pentru ca intotdeauna am detestat televiziunea, dar la modul fellinian, deci fara incrancenare sau repulsie, pur si simplu am detestat-o cu zambetul pe buze.
Daca sunt singura acasa, pot sa nu deschid televizorul cu lunile. Prefer sa citesc ziare. Sunt un intelectual roman care a ales acest mod de expresie - televiziunea -, crezand ca poate fi de ajutor, atata