Predă matematica de 25 de ani şi iubeşte poezia. Gabriel Alexe a învăţat în tot acest timp să împace cuvintele cu cifrele. Pentru el, orice ecuaţie poate fi transformată într-o poezie

Născut în urmă cu 50 de ani în municipiul Câmpina, din judeţul Prahova, Gabriel Alexe a copilărit pe plaiurile Iuliei Haşdeu şi a lui Nicolae Grigorescu.

„Aveam casa chiar între castelul Iuliei Haşdeu şi Muzeul «Nicolae Grigorescu» şi eram fascinat de cele două personalităţi. De aceea am şi deprins câte ceva din obiceiurile lor”, spune dascălul pasionat de artă. A început să scrie versuri încă de pe vremea când era copil. Era elev în clasa a V-a când profesoara de limba română l-a dus la un cenaclu literar la Ploieşti. Acolo a primit prima carte cu autograf de la Nicolae Popescu, un poet mai puţin cunoscut al vremii, dar care i-a declanşat dragostea pentru poezie.

„Am avut apoi întâlniri la castelul Iuliei Haşdeu cu Eugen Jebeleanu şi aşa am început să şi scriu versuri”, îşi aminteşte Gabriel Alexe. După ce a absolvit Colegiul Naţional „Nicolaie Grigorescu” din Câmpina, tânărul poet şi-a continuat, paradoxal, studiile la Facultatea de Matematică a Universităţii din Bucureşti. „Nu îmi explic nici eu cum am ajuns să fiu profesor de matematică. Iniţial, am vrut să mă îndrept spre medicină şi cochetam cu literatura. E un paradox, dar o cale spre adevăr”, explică profesorul.

A devenit membru al Uniunii Scriitorilor

Matematicianul îndrăgostit de versuri se poate lăuda că munca sa de poet nu a fost în zadar. A primit nenumărare premii pentru apariţiile sale în revistele de specialitate. Între acestea, premiul oferit de revista „Poesis” de la Satu Mare sau „Timpul” de la Iaşi. A publicat până acum cinci volume de versuri, unul dintre ele fiind un volum de haiku, tradus în limbile engleză şi franceză. „Primul volum de poezie, «Camera cu păianjeni»