Horaţiu Mălăele a mărturisit că tenisul nu e un hobby, e un mod de a exista
"Bine, ne întîlnim. Cum facem să joc un tenis?" A doua zi dimineaţă după ce fusese aplaudat frenetic de clujeni pentru rolul din "Podu'", Horaţiu Mălăele a sosit prompt la întîlnirea cu echipa "Gazetei". "Cu cine joc, cu el? Îl sparg!", l-a luat tare pe fotoreporterul Bodor Balazs. "Îmi dau seama după ce rachetă are", şi-a justificat optimismul. După cîteva schimburi, pronosticul se adeverise. Fileul părea prea înalt. Mingile ratate de Bodor erau acompaniate de exclamaţiile ironice ale actorului: "Da! E clar!". Nici reporterul n-a fost mai grozav. Noroc cu antrenorul Tudor Bunea, care i-a salvat lui Horaţiu Mălăele ziua de tenis. După un set disputat, Bunea a cîştigat cu 6-3. Mălăele a trăit intens jocul. Strigătele sale au cutremurat balonul ce adăpostea terenul de zgură. La final, după ce şi-a felicitat adversarul, a urmat discuţia despre sport.
- Presa franceză a elogiat filmul "Nunta mută". Sînteţi comparat cu Kusturica, regizorul ce a lansat recent un documentar despre Maradona. Ce sportiv v-ar inspira pentru un film?
- Să o luăm în ordine. «Nunta mută» e un proiect mai vechi, căruia i-am dat viaţă după foarte mult timp, cu multă răbdare. E un proiect pe care l-am gîndit acum vreo 35 de ani şi care a prins cheag şi contur abia anul trecut. Am avut o premieră fastuoasă la Paris zilele trecute, în anturajul unor prieteni buni de acolo, cum ar fi Costa-Gavras, un imens regizor cu care m-am împrietenit în timpul filmărilor de la «Amen». E curios şi puţin periculos că am avut mai mare succes în afara ţării decît în România. Apoi, comparaţia obsesiv-isterică cu Emir Kusturica nu e deranjantă, pentru că e un regizor mare, care a impus un anumit stil, o anume formă intelectuală de a vedea lucrurile. Eu personal mă detaşez în noţiunile mele estetice de Kustur
