„Am avertizat Ministerul de Finanţe şi BNR că le voi urmări.“ Afirmaţia preşedintelui Traian Băsescu sună ca un avertisment şi ea a fost urmată de o altă serie de afirmaţii mai aspre la adresa BNR.

Desigur, preşedintele poate să spună ce crede şi să urmărească ce vrea. În schimb, nu poate nici impune, nici solicita Băncii Naţionale ceva. Mai mult, BNR a părut de ani buni una dintre puţinele instituţii funcţionale şi conştiente de rolul ei, în ciuda nereuşitelor de fixare a inflaţiei în ţintele stabilite, nereuşite pentru care poate uşor împinge responsabilitatea spre executanţii de politici bugetare şi fiscale. Dar, în ciuda acestui fapt, Mugur Isărescu şi echipa sa şi-au păstrat o bună reputaţie şi o bună colaborare cu instituţiile mult mai politizate ale României. Perspectiva aceasta critică la adresa BNR sună însă mult mai grav decât ar părea la prima vedere. Ce a reproşat preşedintele Băncii Naţionale?

În primul rând, dar mai puţin grav, ar fi că nu este predictibilă. Că BNR a mizat pe pornirea motoarelor economiei şi preşedintele chiar a crezut asta! E drept că guvernatorul a rămas ultimul optimist din ţara asta în ceea ce priveşte închiderea pe creştere a acestui an, dar, în afara declaraţiilor mai mult strategice, BNR nu a acţionat niciodată cu exces de optimism, iar analizele şi rapoartele sale nu au luat-o pe lângă realitate, ca ale altor instituţii. Predictibilitatea BNR a dat rateuri tocmai când a redus dobânda de politică monetară la 9,5%, după o lungă perioadă, dar din toată declaraţia preşedintelui rezultă că tocmai asemenea măsuri sunt cerute, şi nu criticate de preşedinte. Predictibilitatea n-a funcţionat, dar măsura a fost apreciată, aşa că nu sunt multe elemente de supărare, chiar dacă se poate cere BNR mai multă predictibilitate, pentru că nu are cum să strice.

În schimb, problema banilor care există la BNR este una controversat