- Diverse - nr. 316 / 16 Iunie, 2009 Nimeni nu face ultimul sau drum pe propriile picioare. O face pe orizontala, suficient de comod, dar nici ca-i pasa. Destinatia este unul dintre cimitire, cu domiciliu in "garsoniera de veci". Unul dintre aceste domicilii cu caracter definitiv, in masura in care urmasii se achita de obligatiile pecuniare stabilite de administratorii cimitirelor, este si cel din strada Livezeni. Cimitirul si-a deschis larg portile de data relativ recenta si, oricine se abate pe acolo, se asteapta ca drumul sa fie primitor, usor accesibil. O deziluzie totala! Intre asteptari si starea de fapt, este diferenta mare. Un drum plin de gropi, in structuri de beton, care dateaza din vremea utilizarii intensive a betonului obstesc, ceea ce mai ramanea din el, dupa ce harnicii drumari isi umpleau straitele pentru nevoi personale si, specula, inclusa in aceleasi nevoi. Un drum pe care numai bunul Dumnezeu stie cum poate sa ajunga fiecare, intact la destinatie. Acest drum va dainui mereu in mintea celor ce, cu piosenie si duiosie s-au incumetat a-l parcurge. Acest drum se desprinde pe dreapta drumului care urca spre ceea ce a fost "Electromures". Iata un argument, o dovada in plus ca societatea este in continua transformare, o evolutie fireasca, doar drumul face opinie separata. Autobuzele care urcau pana in poarta fabricii, sa nu oboseasca muncitorii, sa nu urce si sa nu coboare pe carari desfundate, de cand s-au infratit cu microbuzele, raman la poala dealului. Tineretul studios face o miscare in plus, nu strica un joc de glezne pe scari in sus si-n jos, mentine formele, siluetele, bine apreciate, la modul general, cand sunt cu talent expuse. In fond, studentimea, circa trei mii, este o clientela a abonamentelor de calatorie gratuite, asa ca firma de transport isi regleaza cifra de afaceri, reduce din distanta. O reglare la fel de gaunoasa, precum drumul.