Datoria de bază a opoziţiei este să se opună guvernării, dar nu doar prin discursuri colorate, în talk-show-uri la televizor, ci prin luptă parlamentară din care oamenii să poată înţelege că ea, opoziţia, este o alternativă credibilă la guvernare.
La câteva zile după alegerile europarlamentare, Marius Bălăşescu, delegatul PNL în Biroul Electoral Central a refuzat să semneze procesul verbal privind scrutinul, pe motiv că PNL nu poate să certifice prin semnătura reprezentantului său alegerile la care singura formă de turism care s-a dezvoltat sub mandatul doamnei ministru actual este acela electoral. Un gest firesc, normal deşi inutil în plan concret, întrucât procesul de validare nu a fost afectat , venit din partea opoziţiei, faţă de multiplele şi gravele nereguli semnalate. Remarcăm două lucruri în declaraţia de mai sus: 1) lipsa probelor, întrucât d-l Bălăşescu se baza doar pe relatări ale presei, şi nu pe rapoartele activiştilor de partid, probe care ar fi putut fi instrumentate penal contra vinovaţilor şi 2) ironia ieftină care, din păcate, a început să ia locul oricărui conţinut politic adecvat. De altfel, acest gest al PNL, pe umerii căruia apasă în prezent responsabilitatea de a se opune unei coaliţii uriaşe aflate la guvernare, a fost anulat de prezenţa şefului de partid, Crin Antonescu, la ceremonia cu şampanie de la sediul BEC, pentru înmânarea certificatelor de europarlamentar.
Pornind de la acest episod, să examinăm mai îndeaproape cum funcţionează opoziţia, PNL adică, ştiind că o guvernare puternică (PD-L+PSD) are nevoie de o opoziţie puternică. Întâi de toate, noua conducere rezultată din congresul recent a întârziat (şi nu dă semne că ar avea de gând să înceapă măcar) limpezirea ideologică. Afirmând în continuare opţiunea de a fi mai degrabă cu PSD, deşi nu mai există raţiunea pragmatică de pe vremea lui Tăriceanu a rămânerii la pu
