Un fost detinut politic care a trait pe pielea sa teroarea in Penitenciarul Giurgeni si fostul sef al acestei puscarii isi povestesc, dupa 50 de ani, experientele traite in doua tabere atat de diferite. De o parte e domnul Ioanitescu. Astazi, trecut de 80 de ani, batranul a servit cu zel represiunea sadica din anii ’50-’60 dusa impotriva contestatarilor regimului comunist. Desi cei care l-au cunoscut de dincolo de gratii si-l amintesc ca pe o "bruta si o bestie ordinara", fostul comandant de inchisori si lagare de munca sustine ca, pur si simplu, a muncit la viata sa ca un tip "sever si corect". El recunoaste doar ca subalternii "ii mai altoiau" pe detinuti, dar puscariasii inchisi din ratiuni politice isi meritau bataia, pentru ca "inecau orezul" si astfel subminau economia.
De partea cealalta sta Florea Dumitru. Mutilat si umilit in inchisoare, batranul de 73 de ani spune ca l-a iertat deja pe tortionarul sau, desi ranile facute de batausii lui Ioanitescu si mizeria crunta din celula i-au ruinat pentru totdeauna sanatatea. Desi exista cazuri de comandanti de inchisori politice cercetati penal, nici tortionarul Ioanitescu, nici victima sa, Dumitru, nu cred ca judecata ar avea vreun sens. Primul spune ca nu exista probe, iar marturiile nu ar insemna nimic. Cel de-al doilea considera ca batausii si sefii lor din puscarii erau doar simple instrumente.
Una dintre inchisorile comuniste ale anilor ’60 din Insula Mare a Brailei a fost si colonia de munca de la Giurgeni, loc in care erau incarcerati detinuti contrarevolutionari. Conform "Dictionarului penitenciarelor din Romania comunista (1945-1967)", "reactionarii" traiau in conditii inumane: "Aveau un regim de munca fortata, fiind paziti de caini dresati sa-i atace daca se prabuseau la pamant sau daca incercau sa se odihneasca. Mancarea era foarte proasta, iar setea – chinuitoare. Cei inchis
