Un timişorean, patron al unei firme de transport, care s-a săturat să aştepte să încaseze banii pe care îi avea de primit de la o altă firmă, a cerut instanţei să oblige firma la plata datoriei, care se apropia de 9.000 de lei. Sursa: Adi Pâclișan

A avut însă surpriza ca Judecătoria Lugoj să tranşeze cazul în favoarea datornicului.

Mai puţin de jumătate din datorie a fost plătită

Gigel Ancuţa este pensionar şi a reuşit să pună pe picioare, anii trecuţi, împreună cu soţia, o firmă de transport. În primăvara anului trecut, firma sa, Geta Trans SRL, a fost contractată de o alta, Transnad SRL din Lugoj, pentru transportul unor agregate. Contractul a fost onorat, iar pe 30 mai 2008 Ancuţa a emis factura reprezentând contravaloarea ser viciului prestat, în valoare de aproape 16.000 de lei. Deşi plata ar fi trebui făcută în termen de 30 de zile de la emiterea facturii, beneficiarul a achitat abia în luna august o parte din sumă, respectiv 7.000 de lei.

„În ianuarie mai aveam de recuperat 8.990 de lei şi am apelat la instanţă, în ideea că mi se va face dreptate, iar debitorii vor fi somaţi să-şi achite datoria. Am luat avocat, m-a costat 500 de lei, am achitat taxa de timbru, 35 de lei. Când s-a judecat cauza, avocata Ana Crâznic mi-a spus că am câştigat, dar, culmea, pe 6 mai, când am primit sentinţa din 18 martie, am citit negru pe alb că mi s-a respins cererea. Debitorul era lăsat cu datoria neachitată, mie nu mi se făcea dreptate.

Avocata mi-a spus că ea nu are nicio vină, că abia atunci primise şi ea înştiinţarea şi că, dacă vreau banii, trebuie să deschid proces civil”, povesteşte Ancuţa. Dacă ar mai face un proces, ar trebui să depună şi 10% din valoarea debitului revendicat şi să-i plătească un nou onorariu avocatului. Pentru judecătoarea Alina Ştefania Rotuna, preşedinta completului de judecată care a