Bărbatul a avut o carieră militară strălucită, a scris în ziarele militare ale vremii, iar după pensionare s-a dedicat exclusiv scrisului. Toată viaţa a îmbinat cu succes milităria cu condeiul. Profil

NĂSCUT: 1 octombrie 1929, Localitatea Obrejiţa, Vrancea

FAMILIE: văduv şi are o fată

STUDII: Facultatea de Ştiinţa Conducerii şi Psihologie, Bucureşti

FUNCŢIE: colonel

Pasiunea pentru cariera militară a preluat-o de la bunicul său care a fost ofiţer în armată. „Bunicul mi-a transmis pasiunea pentru conduita militară, spiritul camaraderesc şi onoarea militară. Ca model l-am avut şi pe Antonescu care promova onoarea pentru această profesie”, mărturiseşte colonelul Grigore Ionescu.

L-a cunoscut pe Nicolae Tăutu

Totul a început în 1948 când, s-a înscris la Şcoala de Ofiţeri de Infanterie Râmnicul Sărat. După terminarea studiilor, a fost repartizat la Regimentul de  Infanterie Braşov. „În perioada militară l-am cunoscut pe poetul şi prozatorul Nicolae Tăutu, celebru prin volumul de poezii cu conţinut ostăşesc. El m-a îndemnat să scriu la «Galsul Armatei», un cotidian militar, transformat astăzi în «Observatorul militar»”, îşi amnteşte bărbatul.

Studentul lui Sadoveanu şi Bogza

În 1950, a fost trimis la Bucureşti să urmeze un curs de jurnalistică. Aici i-a avut ca profesori pe Mihail Sadoveanu şi Geo Bogza. „De la Sadoveanu am învăţat că după, ce realizez un material, trebuie să-l pun într-un sertar şi să îl iau după o vreme, căci atunci voi avea cele mai bune idei pentru a-l completa, iar de la Geo Bogza am învăţat să fac cele mai bune reportaje”, îşi aminteşte bărbatul.

Cariera militară

În 1952, a ajuns la Regionala a III-a militară din Cluj, unde a fost şef la Secţia de Pregătire de Luptă şi Sport. Între timp a lucrat şi la ziarul