Iar e sfarsitul lumii. De asta data in „Knowing”/”Numere fatale”, film realizat de
australianul Alex Proyas. Iar Nicolas Cage nu are cum sa-l impiedice. Ar fi fost mult mai bine pentru toata lumea daca l-ar fi intrebat pe Bruce Willis... De altfel, lumea e amenintata in saptamana cinematografica 19-26 iunie de doua ori.
Cu toata cultura cinematografica pe care ne-am facut-o, daca sfarsitul lumii ar veni ca la cinema, n-ar trebui sa mai fim luati prin surprindere. Nu l-am trait in avans de atatea ori? Cel mai ironic ar fi sa nu recunoastem sfarsitul lumii tocmai pentru ca l-am vazut in prea multe filme.
Interesant este ce spune un personaj atunci cand nebunia e pe cale sa inceapa: „s-au panicat unii si cand am trecut in anul 2000, si pe urma s-au simtit prost!”. Altfel spus, „numai la noi gasiti adevaratul sfarsit al lumii”.
„Numere fatale”/”Knowing” este un thriller psihologic cu accente horror si deznodamant SF, ingurgitabil fara a fi nici ridicol, dar nici prea inteligent.
Singurul element original in acest mixtum compositum de elemente preluate din alte filme este un nou tip de camera digitala folosita de directorul de imagine Simon Duggan.
In rest, aceleasi vechi refrene impachetate intr-un ambalaj care uneste toate catastrofele ultimilor 50 de ani, teroriste, naturale sau accidentale (Lockerbie, Katrina, etc) de Apocalipsa, legand pe urma Apocalipsa de codita lui E.T.
Face sens? Trebuie sa fi stat incuiat in ultimii 20 ani si sa nu fi vazut niciun film american pentru a te lasa impresionat de „Knowing” si de inteligenta cu care te ia din punctul A si te duce in punctul B.
Nu ai cum sa nu te gandesti la „Semne”, „Intalniri de gradul trei” sau „E.T.”, dar diferenta dintre „Knowing” si acestea e vizibila asa cum sunt vizibile, de la inaltime, cercurile din lanuri.
Poves
