Adrian Nastase isi cunoaste bine colegii. In materia dosarului in care s-a cerut aviz favorabil pentru inceperea urmaririi sale penale, are chiar certitudini, stie cate parale fac musteriii: aproape nici una.
Pe asta s-a bazat cand a jucat scena Balcanului, adica un ghem de figuri in cap cu pretentie de doxa si gura mare. Dar teribil de mestera manipulare, executata rapid, ca sa nu se prinda repetentii din Parlament.
Sunt convins ca in expozeul marimii sale, invartit in jurul unei pretinse nerespectari a Constitutiei, Adrian Nastase s-a bazat pe ceva foarte simplu: daca le spune colegilor, majoritatea inocenti in materie de drept, ca votand favorabil arata intregii tari ca nu respecta Legea fundamentala, si este inadmisibil sa faca erori pe care nu le-ar face nici un student de nota 5, le va stimula orgoliul.
Caci, trebuie sa o recunoastem, a fost siret, discursul a fost construit pentru urechile poporului de la televizor, care auzea intr-una: "un om de bun simt, chiar daca a terminat o scoala de tinichigiii, tot ar putea sa inteleaga ca articolul 147 din Constitutie spune ca deciziile CCR se aplica doar pe viitor". Cum ar veni, e elementar, nu ne putem face de rusine. Iar atat telespectatorul, cat si parlamentarul se dovedeau a fi prosti daca achiesau, unii sentimental dar fara lege, altii cu lege, dar sentimental, la cererea Parchetului.
Mai sa-l crezi, daca nu citesti taman din materia la care face Nastase trimitere. Sa recapitulam. In 13 august 2008, Parlamentul a votat impotriva avizului de incepere a urmaririi penale, invocand propriul Regulament, care impunea doua treimi din optiuni pentru o asemenea speta. Curtea Constitutionala a stabilit insa (Decizia 989 din 1 oct. 2008) ca e suficient votul majoritatii membrilor unei Camere.
Ceea ce avem acum este alt Parlament, cu un regulament care respecta Dec
