Este primul clujean care a publicat o carte de epigrame. Şi-a împărţit viaţa între scris, actorie şi cariera medicală. Despre Eugen Albu poţi vorbi, cu uşurinţă, în versuri. În versuri pline de umor, originalitate, şi să spui în cât mai puţine cuvinte cât mai multă realitate, asemenea epigramelor pe care le compune. Pentru că aşa cum singur s-a definit, scurt şi concis, în dreptul “Profesiei” pe cartea de vizită, dincolo de epigramist de succes, Eugen Albu este OM.
A fost al treilea născut într-o familie de preot, şi a rămas mezinul familiei. “Pentru noi, intratul la facultate atunci era absolut imposibil”, spune epigramistul. În cele din urmă, a ales o şcoală post-liceală de trei ani, cea de Tehnică Sanitară. După ce a lucrat, mai bine de şase ani, la Teatrul de Stat din Sibiu şi la Teatrul Popular din Mediaş, a fost nevoit să renunţe.
A dat, astfel, marea iubire – scena - pe profesia pentru care s-a pregătit – halatul alb. Ardealul l-a chemat întotdeauna , aşa că, după ce a încheiat stagiul militar în Sud, s-a mutat la Luna de Sus, unde a fost asistent medical. Acolo a fost poreclit “Kiss Doctor” (doctor mic, n.r.), iar sătenii nu l-au mai lăsat să plece, promiţându-i, în schimb, că îi ridică o casă. Cu toate acestea, s-a mutat în Cluj-Napoca, la Chirurgie II, unde a fost asistent-şef la blocul operator timp de peste 30 de ani.
La un pas de şcoala de corecţie
Vocaţia pentru epigramă şi-a descoperit-o în liceu. “Epigrama m-a atras cel mai mult, deşi am scris şi poezii şi proză”, spune Eugen Albu. Regimul comunist nu i-a tăiat sarcasmul şi creativitatea, aşa că, înainte de ’89, a scris epigrame de sertar, pe care le-a publicat ulterior. „Era greu să îţi vină idei frumoase şi să nu le scrii, pentru că era riscant. Am avut probleme chiar şi în liceu, era să ajung la şcoala de corecţie”, îşi aminteşte epigramist