* sătenii spun că decât să moară de sete, când îşi lucrează pământul, mai bine riscă să facă infecţie
Ca să nu moară de sete pe câmp, beau apă din canalele de irigaţii. Ţăranii din judeţul nostru, care pleacă să-şi muncească terenurile agricole cu noaptea-n cap, ajung la amiază fără provizii de apă potabilă şi îşi astâmpără setea bând direct din canale.
Ei spun că îşi aduc apă de acasă în sticle de plastic, însă, de regulă, soarele fierbinte îi toropeşte şi, până în prânz, îşi consumă toate proviziile. Cum stau în câmp, în arşiţă, până spre seară, ei nu rezistă prea mult nehidrataţi şi-şi astâmpără setea bând apă direct din canalele din apropiere. Oamenii sunt conştienţi că apa din acestea nu este potabilă, ba, mai mult, uneori sunt nevoiţi să îndepărteze diferitele gunoaie şi chiar broaştele, înainte de a bea. Ei spun însă că decât să moară de sete, preferă să apeleze la această soluţie, mai ales că, deocamdată, nu s-a îmbolnăvit niciun cunoscut din atâta lucru.
"Dimineaţa, beam apa de la canal, adusă din sat, de acasă. După-amiază însă, dacă mai rămâne ceva din ea, e deja fiartă, nu mai e bună de nimic, te speli cu ea la cap. Dacă o terminăm pe-asta, n-avem de unde altă apă, aşa că bem din canalul de irigaţii. Mai trece broasca pe lângă gura noastră, mai nişte crengi rupte, dar asta e! Până acum nu ne-am îmbolnăvit, dar dacă ne îmbolnăvim, o facem pe pielea noastră. Doar n-o să mor de sete?! Bag gura acolo, dau iarba la o parte şi înghit 2-3 gâturi, ce mare lucru!" , ne-a declarat un sătean aflat în câmp.
Întrebat ce gust are apa din canal, un alt ţăran ne-a declarat: "Ce gust să aibă? Apă! E apa de la staţia de irigaţii. Doar nu beau numai eu de aici, sunt mai mulţi care fac asta şi n-a murit niciunul, până acum!".
Reprezentanţii ANIF îi atenţionează însă pe cei care beau această apă că-şi riscă sănătatea, mai ales că, uneori, tot ei sunt
