Grădina japoneză este încărcată de semnificaţii, aducând o serie de informaţii despre proprietarul său. Am putea spune mai degrabă „grădinile japoneze“, pentru că, de-a lungul timpului, acestea au evoluat şi s-au schimbat radical, adaptându-se la toate condiţiile de mediu. Japonia este o ţară cu un climat variat, întinzându-se pe o distanţă destul de mare de la nord la sud.

Grădina în spiritul vechilor japonezi anunţă personalitatea şi rangul familiei, prin mărimea sa, amenajările, întreţinerea şi stilul său. Fiecare epocă majoră din istoria Japoniei marchează schimbări radicale în amenajarea grădinii, datorită modei, culturii şi stării de spirit.

Elemente indispensabile

O grădină japoneză este reprezentarea universului şi a elementelor acestuia: focul - în forma lanternelor (stâlpilor) de piatră sau fier; pământul - în forma pietrei şi apa, aerul, plantele şi animalele - în formele lor naturale.

Aleea grădinii, în japoneză numită Roji, nu este numai un element funcţional şi nu reprezintă numai intrarea în grădină. Ea este o alee filozofică şi separă privitorul, pas cu pas, de lumea agitată şi istovitoare din care a venit. Pietrele de pe alee sunt plasate într-o iregularitate atentă şi conduc, de cele mai multe ori, indirect, spre zone ascunse sau obscure. Locurile în care aleea coteşte într-o direcţie sau alta sunt puncte de atracţie, care îl îndeamnă pe vizitator să se oprească şi reprezintă, la alt nivel, perioadele meditative din viaţă.

Pietrele formează, în general, cadrul sau structura de suport a unei grădini japoneze şi trebuie privite ca şi cum ar fi ocupat dintotdeauna locul pe care se află. Cele colţuroase sugerează zona montană, iar cele de râu, cu suprafeţe fine şi rotunjite, sunt folosite în albiile râurilor sau de-a lungul malurilor. Aceste elemente de efect pentru peisaj sunt mai degrabă simbolice decât realist