In mod cu totul firesc, chestiunea Educatiei il preocupa si pe presedintele Basescu. Cea mai recenta declaratie a domniei sale in acest sens arata insa cum anume, in ce parametri. Cel mai limpede in ceea ce spune domnia sa este ca avem o criza in domeniu, ca ea se manifesta prin nivelul scazut al calitatii si ca izvorul raului ar fi "reforma din ‘98".
Nu asupra problemei calitatii in invatamant vreau sa starui aici, pentru ca este destul de complicata, si inainte de a ne pronunta in aceasta directie s-ar cuveni sa stim, mai degraba, despre ce vorbim. Doar ca sa ma fac inteles, precizez ca, referindu-se la acest aspect al evolutiilor din scoala romaneasca, unii simt absenta unor genii vizibile (care, de altfel, exista; e destul sa te uiti pe cine au mai angajat, dintre tinerii romani, Microsoft, NASA ori universitatile americane), altii vor relevanta statistica (adica omologari profesionale masive, la scara nationala, pentru generatii compacte), iar altii se refera la pregatirea profesorilor, la dotarile scolilor, la strategii de management etc.
Cum spuneam, intr-o discutie serioasa – si exista persoane, institutii si initiative care au demarat-o deja si carora li se alatura si altii, tot mai mult –, ceea ce in mod curent si expeditiv numim "calitate" se etaleaza ca un pachet de teme si niveluri de tratare multiple, de complexitate diferita, ale subiectului.
Ca oricare dintre romani insa, si presedintele Basescu manifesta ingrijorare fata de fenomenul educarii natiunii, punand diagnostice si descoperind cauze. Domnia sa a diagnosticat marea carenta a sistemului, iar aceasta consta in reforma initiata in 1998. De ce nu in cea din vremea primului sau a celui de-al doilea stalinism, de pilda? Cazul este tipic si aduce, mai degraba, cu dorinta presedintelui de a plati polite fostilor colegi de guvern, poate chiar presedintelui de pe atunci. I
