Ansamblul arhitectonic de la Colţea, compus din biserică, spital, trei paraclise şi Turnul Colţei, a rămas în istoria Bucureştiului ca una dintre cele mai mari ctitorii de la începutul secolului al XVIII-lea.

1 /. Astăzi, biserica şi spitalul încearcă să supravieţuiască timpului necruţător şi dau tăcute lecţii de istorie trecătorilor care îşi ridică privirea. Turnul Colţei a dispărut, fiind dărâmat în 1888 pentru că "nu avea utilitate istorică sau arhitectonică". Numai în cărţi şi documente mai păzeşte intrarea în curtea ansamblului.

Cele zece coloane care susţin pridvorul bisericii sunt sprijinite în piedestale simetrice. Pe bârnele de lemn stau încolăcite cabluri lungi, semn al lucrărilor de renovare. Dale mari, de piatră, pardoseau întregul interior. Astăzi, cei care îi trec pragul în zi de sărbătoare pot lăsa câte un bănuţ într-o cutie de carton "pentru mobilier şi mochetă."

Urme palide din vechea pictură în frescă poartă amintirea unei existenţe marcate de un incendiu, mai multe cutremure mari şi o revoluţie. Biserica a fost închisă, din ordinul autorităţilor comuniste, în perioada 1986-1989. În timpul manifestaţiilor din 1989 a devenit loc de refugiu pentru revoluţionari. Lângă corpul nordic al spitalului, o troiţă aminteşte de cei ucişi în Piaţa Universităţii.

"Pentru bucureşteanul de azi, nu mai înseamnă mare lucru"

În curtea spitalului, Mihai Cantacuzino, în straie boiereşti, veghează tăcut bulevardul. Statuia ctitorului sprijinit în spadă se înalţă deasupra plasei care delimitează şantierul. Un panou anunţă că lucrările vor continua, cel puţin pe hârtie, până pe 11 februarie 2011.

Deşi a supravieţuit trei secole furiei naturii, biserica aproape a pierdut lupta cu timpul implacabil. Lucrările de consolidare au început, iniţial, în 1996, însă au fost întrerupte de mai multe ori, din