Taraful Haiducilor cântă în această seară pe scena Teatrului de Vară din Herăstrău, în deschiderea concertului Gogol Bordello. Grupul este format astăzi din urmaşii bătrânilor lăutari de la Clejani. Celebru în lume, taraful susţine spectacole la Covent Garden (Londra) sau la L’Elysée Montmartre (Paris). În satul de pe Matca Neajlovului, în sudul ţării, într-un aşezământ vechi de peste 500 de ani, se află întreaga istorie lăutărească. Astăzi, în satul lui „Culai“ şi al lui „Cacurică“, lăutari celebri din Taraful Haiducilor, plecaţi pe lumea cealaltă, se cântă în continuare la fel ca pe vremuri.

Taraf de Haidouks înseamnă 12-13 ţigani, câteodată mai mulţi,în alte dăţi mai puţini. Cu toate acestea, taraful are un nucleu format din Gheorghe Anghel (49 de ani), zis Caliu, dirijorul grupului, Gheorghe Fălcaru (53 de ani), zis Fluierici, şi Marin Manole, zis Marius. În funcţie de programul fiecăruia, se formează şi taraful, în fond, toţi ţiganii din Clejani ştiu să mânuiască instrumentele.

Grupul există oficial sub acest nume din 1990, la puţin timp după Revoluţie, când Stephane Karo a venit la Clejani ca să-i adune pe cei mai buni lăutari, pentru a-i oferi întregii lumi sub numele de „Taraf de Haidouks“.

Neoficial, aceştia s-au strâns într-o formulă asemănătoare încă din 1983, când au fost descoperiţi de Speranţa Rădulescu (61 de ani), cercetătorul principal al Muzeului Ţăranului Român.

Improvizaţii ca la Clejani

În 1988, şase membri ai tarafului pleacă pentru prima dată din România, la Geneva şi la Paris, împreună cu Speranţa Rădulescu, cu ocazia lansării discului „Muzica ţiganilor din Valahia: Lăutarii de la Clejani“. Dintre cei şase au mai rămas Caliu şi Fălcaru.

Ceilalţi patru erau, de altfel, cei mai bătrâni şi experimentaţi lăutari: Dumitru Baicu (Cacurică),  mort în septembrie 2007