Proaspăt renovata Sală Dalles găzduieşte un eveniment pe măsură: expoziţia Trupul şi fiinţa (pictură, desen, colaj), semnată de Vladimir Zamfirescu. În urmă cu cîteva zile, cînd am pătruns din plină caniculă bucureşteană în spaţiul impunător şi răcoros al Sălii Dalles, am avut sentimentul întîlnirii cu acea pictură pe care o redescoperim la fiecare nouă vizită în marile instituţii muzeale, pictura despre care niciodată nu poţi spune că te lasă fără reacţii, indiferent de unde vii şi ce preferinţe ai. Recunoşti calităţile unui limbaj, abilităţile meşteşugului, capacitatea de a „vorbi“ a materiei, de a induce privitorului semnale culturale, şi trebuie să accepţi că cel ce realizează toate acestea este un artist, este PICTORUL. În jurul picturii lui Vladimir Zamfirescu se poate comenta mult. Arta lui satisface orgoliul celor care caută repere în marea pictură a lumii de pînă la începutul secolului al XX-lea, readuce în prim-plan temele majore ale picturii şi trimite spre numele importante care au marcat istoria genului. El Greco, Rembrandt, marea pictură a clarobscurului sînt repere pe care şi pictorul ni le sugerează în cîteva dintre colajele sale. În ultimii ani, pictura lui Vladimir Zamfirescu s-a apropiat şi de impresionişti, mai ales prin tematică şi paletă, dar el nu rămîne indiferent nici la personalitatea maestrului indiscutabil al modernităţii secolului al XX-lea, Picasso, un omagiu adus acestuia existînd în expoziţie, prin cele două portrete prezente. Este un periplu cultural, pe care privitorul îl parcurge cu sentimentul satisfacţiei că se află în preajma marii picturi, a „operei“ ce se impune şi prin anvergura prezentării, pe care tot mai rar o întîlneşte în realitatea artistică a momentului. Expoziţia de la Dalles vorbeşte despre o lume mai aşezată, una în care artistul nu se mai războieşte cu răul şi cu urîtul cotidian, nu mai este pătruns de menir