Sărbătorim un ilustru reprezentant al culturii române aflat la vîrsta unui strălucit bilanţ. Un confrate care şi-a dedicat întreaga existenţă cărţii şi creativităţii literare. Matei Călinescu întruchipează un model de înaltă altitudine spirituală, o personalitate de anvergură în care cordialitatea şi erudiţia, inteligenţa şi talentul, acribia şi luciditatea, eleganţa şi principialitatea sînt ale unei superioare civilizaţii intelectuale. Izbînzile majore ale scriitorului, de o atît de largă şi profundă înzestrare, onorează o Românie care îşi valorifică superior premisele, în constanta şi benefica racordare la valorile culturii universale, onorînd-o şi pe aceasta cu o contribuţie cărturească de prim rang. Lectorul asiduu şi comentatorul acut de literatură şi-au ordonat travaliul prin orgolioasa modestie a fidelităţii faţă de text. Supunerea la obiect potenţează la Matei Călinescu o singulară capacitate de scrutare a textului şi de situare a acestuia într-un context literar complementar, revelator de tainice, proaspete înţelesuri latente. Temeinicia, originalitatea şi subtilitatea criticului slujesc opera şi autorul cu care se întîlneşte fără condescendenţă şi frustrări, într-un aristocratic dialog critic, în tradiţia marilor spirite. Fără acest preliminar şi obligatoriu exerciţiu al cunoaşterii, originalitatea interpretării, din partea oricui ar veni, n-ar rămîne decît o arogantă şi frivolă trucare a semnificaţiilor. Studiile lui Matei Călinescu despre clasicismul european, despre modernism şi modernitate, postmodernism şi recitire, Eugen Ionescu, momentul literar eminescian şi momentul literar contemporan confirmă, ca şi orice alt text ocazional de-al său, amprenta unui spirit superior şi inconfundabil. Poetul şi prozatorul, pe de altă parte, convoacă, într-un demers artistic mereu viu şi vibrant, interogaţiile fundamentale ale existenţei, efemerul şi transcend