Unul dintre cei mai buni traducători ai literaturii noastre, unul dintre cei mai buni traducători în limba franceză pe care i-am avut vreodată, Alain Paruit, a murit într-un spital din Paris după o lungă suferinţă. Nu demult, împlinise 70 de ani. Graţie mediului de familie (tată român, mamă franţuzoaică) şi educaţiei (începe şcoala la Paris, o termină la Bucureşti, unde îşi continuă şi studiile universitare), dar mai ales a unui talent deosebit, Alain Paruit era un bilingv perfect, cu un simţ al nuanţei şi al proprietăţii mult peste nivelul obişnuit al unui excelent traducător. Problemele traducerii îi ofereau mereu material de meditaţie şi în acelaşi timp îi stimulau interesul filologic pentru forme particulare ale limbii, pe care o cunoştea şi o simţea ca un adevărat scriitor. Fiind solicitat de cele mai mari edituri pariziene, a tradus un număr uriaş de cărţi din română într-o franceză pe care o făcea să sune ca o carte scrisă direct în această limbă: 80 de volume (arată catalogul Bibliotecii Naţionale), pe care le alegea personal, în acord cu preţuirea şi cu judecata lui, în marea lor majoritate de literatură modernă (Sebastian, Eliade, Cioran), dar mai ales contemporană (Vona, Adameşteanu, Ţepeneag, Cărtărescu, Norman Manea, Nedelcovici, Paler, Maria Mailat, ş.a.). De fapt, era îndrăgostit de poezie, pe care o traducea cu plăcere, cu dăruire şi cu har: a colaborat absolut gratuit, întrerupînd alte lucrări, la un volum de traduceri din poezia lui Cezar Baltag, a transpus în franceză poeme ale Martei Petreu şi a tradus pentru revista lui Ţepeneag, Cahiers de l’est, versuri din Virgil Mazilescu, Bogdan Ghiu ş.a . Rolul lui în anii importanţi ai exilului românesc postbelic, la începutul anilor ’70, a fost mult mai mare decît apare astăzi celor care n-au trăit atunci: a fost primul traducător al cărţilor lui Goma, care au creat atunci o mişcare de emoţie şi d