Nu am comentat deloc alegerile europarlamentare de la începutul lunii iunie, pentru că am vrut să văd reacţiile partidelor.

Rezultatele sunt cunoscute.

PD-L îşi vede confirmate cifrele din noiembrie 2008, împreună cu copila preşedintelui Băsescu având în jur de 35%, chiar mai bine decât la alegerile parlamentare.

PSD, care a schimbat din nou strategia de campanie şi echipa coordonatoare, nu reuşeşte decât 31%, mai slab decât la alegerile parlamentare din 2008, dar ceva mai bine decât la europarlamentarele din 2007. PNL are o scădere uşoară, dar îşi confirmă electoratul fidel. PRM revine pe scena politică, cu un frumos rezultat, trimiţându-i în Parlamentul European pe Gigi Becali şi pe Corneliu Vadim Tudor, colegi cu Monica Macovei, Traian Ungureanu şi Emma Nicholson. UDMR profită din nou de absenteismul românilor şi trimite trei europarlamentari, dintre care unul este pastorul Laszlo Tokes, veşnica problemă a nomenclaturii maghiare din Transilvania.

Cheia bătăliei electorale la alegerile europarlamentare nu a fost însă lista fiecărui partid. Aceste alegeri au fost un test puternic al ciudatei coaliţii de guvernare dintre social-democraţi şi democrat-liberali. Problema liderilor acestei coaliţii, Geoană, Băsescu şi Boc, era de a afla care dintre cele două partide are un bazin electoral mai consistent şi deci care poate hrăni speranţe pentru alegerile prezidenţiale programate în noiembrie 2009. Spre necazul liderilor, publicul şi-a împărţit opţiunile: PD-L cu copila preşedintelui Băsescu are tot atâtea mandate câte are şi PSD, cu copila ministrului Sârbu pe listă. Sau soţia ministrului Ponta, dacă vă deranjează faptul că certificatul de naştere este o platformă pentru cariera politică. Puteţi opta pentru certificatul de căsătorie.

Pentru PD-L, alegerile europarlamentare au fost o înfrângere plăcută, ca atunci când te îndopi cu baclavale, d