În nordul Africii, Nilul şerpuieşte prin deşertul neospitalier. Pe malurile fertile ale râului oamenii au plantat legume şi fructe care au hrănit una dintre cele mai avansate culturi ale civilizaţiei antice - egiptenii. Nilul servea ca mijloc de transport, ca sursă de hrană (era bogat în peşte), de asemenea, era crucial şi pentru agricultură.

Din rămăşiţele fragile ale papirusurilor, oamenii moderni au putut afla multe date importante despre această civilizaţie, dar şi câteva aspecte ale mâncărurilor egiptene timpurii. Scrisă în coptă, greacă şi egipteana demotică (scriere cursivă, simplificată) o pagină de papirus descoperită la bordul unei nave conţinea o listă de mâncăruri: pâine, peşte, vin, miere şi oţet.

"CASA ETERNĂ"

Atitudinea egipteană în legătură cu viaţa de apoi este unică, deoarece ei vedeau moartea ca pe o călătorie "în afară". Împreună cu mumia, în morminte, s-au găsit atât obiecte de mobilier, statui, picturi, cât şi mâncăruri puse în oale sigilate, pentru ca bucatele să se păstreze timp îndelungat. Alături de ele s-au aflat coşuri pline cu smochine.

Din cronicile grecului Herodot din Halicarnassus (484 î. Ch. - 418 î.Ch. ) aflăm că orice fel de peşte şi, de asemenea, păsări, exceptându-le pe cele sacre, erau mâncate fierte sau prăjite. Porcul era văzut de vechii egipteni ca un animal abominabil: cei care atingeau un porc, chiar şi din greşeală, mergeau repede la râu şi se scufundau, îmbrăcaţi, cât mai adânc în apă.

"SIMAN MESHWI"

Egiptenilor le plăceau legumele iuţi, precum usturoiul şi ceapa, dar şi mazărea, fasolea, salata verde, castravetele, mâncate în diferite combinaţii, cu condimente precum sare, piper, chimen, coriandru, susan, mărar, fenicul, molotru (denumită şi schinduf sau molură) şi multe seminţe asortate. Adevăraţi specialişti în prepararea fripturilor de oaie, egiptenii alege