Nu se plânge de reumatism, nici de plictiseală sau inactivitate. Cum face rost de bani, îşi întocmeşte un traseu, urcă pe bicicletă şi pleacă pe drumurile ţării. Are 72 de ani. Abia când a început să pedaleze a înţeles că România e frumoasă nu doar în lecţiile de geografie, ci şi în realitate.

Îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurţi, cu un tricou albastru peste care e prinsă, pe diagonală, o bandă în trei culori plină de insigne şi decoraţii, cu o şapcă având cozoroc tricolor, Gheorghe Adam a ajuns ieri-dimineaţă în centrul Craiovei. „Veteranul ciclismului naţional şi internaţional“ are 72 de ani. Nu-şi mai aminteşte când a simţit întâia dată dorul de ducă şi pasiunea pentru vehiculul cu două roţi. Par să fie acolo... de când se ştie. A umblat mult, prin Moldova şi Maramureş, în Dobrogea şi Ţara Românească, în Ardealul Unirii şi peste graniţe. În 1974, trecea prin Praga şi Varşovia. Încă mai are însemnările de atunci, ştampilele Republicii Socialiste România din diferite ambasade, aproape şterse de timp, distingându-se pe foile păstrate cu mândrie.

Timp să vezi, să observi

Sute, mii de kilometri străbătuţi de când era copil. Vreo 2.000.000 de kilometri, spune. „Pot să merg nonstop, în funcţie de condiţii, de vreme. Sunt antrenat“, zâmbeşte. De la Ţebea la Mangalia, de la Alba Iulia pe urmele lui Eminescu, Adam, cum îl cunosc gorjenii şi nu numai, a descoperit România: „Când mergi cu bicicleta, ai timp să vezi, să observi. Peisajele rămân definitiv în memorie când pedalezi. Nu e ca atunci când mergi cu maşina. Am fost de curând cu autocarul într-o zonă prin care trecusem deja. N-am înţeles nimic. Nici n-am recunoscut-o“.

Odinioară, pe când era strungar şi mergea la muncă, se trezea de dimineaţă şi mergea cu bicicleta câte 20 de kilometri. Ştia toată lumea că „Adam e în traseu“. Încerca să nu fie niciodată singur, ci în