Noul film al lui Alex Proyas („Dark City”, „I, Robot”) este un science-fiction ambiţios, ale cărui reuşite însă sunt îndoielnice.
“Knowing” (pe ecranele româneşti, “Numere fatale”) vehiculează câteva idei interesante, dar cursul acţiunii e mai degrabă previzibil, alegoria e fie prea… alegorică, fie prea directă, iar rezolvarea nu foarte satisfăcătoare. Până să vedem eşecurile însă, începutul e promiţător.
Întâi, filmul instalează suspansul: în 1959, în timp ce colegii ei desenează imagini îndrăzneţe ale viitorului pentru a fi îngropate într-o capsulă a timpului, Lucinda (Lara Robinson) scrie frenetic o serie de nu mere care par a nu avea niciun sens. Apoi, filmul ne transportă, cinci zeci de ani mai târziu, într- o sală de curs a lui Massachusetts Institute of Technology. Aici, profesorul John Koestler (Nicolas Cage) le cere studenţilor să decidă dacă universul e rezultatul unor serii de evenimente subordonate unui scop mai mare sau totul e un conglomerat de simple coincidenţe. John va descoperi sensul ascuns în şirul de cifre.
Când capsula timpului este dezgropată, pagina scrisă în urmă cu cincizeci de ani ajunge în mâinile fiului lui John, Caleb. Coincidenţă? Filmul explorează teritorii complicate şi se ia în serios şi ca film de acţiune, şi ca film „de reflecţie”. Nu e satisfăcător până la capăt pe niciunul dintre aceste niveluri. În plus, imageria inteligentă cu care Proyas ne-a surprins în „Dark City” nu face parte din arsenalul acestui film. „Oamenii văd ce vor să vadă” spune la un moment dat prietenul lui Koestler, cosmologul Phil Beckman (Ben Mendelsohn). Deci, e totuşi posibil ca unora dintre dv. filmul să vă arate ceva.
Filmul rulează, începând de vineri, la CinemaPRO, Hollywood Multiplex, Movieplex, Starplex, Odeon Cineplex (Cluj), Cinema City (Cluj şi Iaşi), Cityplex şi Light Cinema.
Nota: 5,