Vechii egipteni erau mai puţin favorizaţi decât cei de azi. Ei nu cunoşteau portocalele, lămâile şi bananele. Perele, piersicile, migdalele, cireşele nu şi-au făcut apariţia decât în epoca romană.

Totuşi, în toate vremurile, ei au putut să se sature de struguri în timpul verii, de curmale sau de smochine. Nuca de cocos era pentru cei privilegiaţi o curiozitate foarte apreciată. Dintotdeauna, egiptenilor le-a plăcut să mănânce bine nu numai la ei acasă, dar şi în călătorie.

Cantităţi impresionabile de peşte erau distribuite în templele din Toba, On şi Memfis. Erau şi mari consumatori de carne: boul african era cel mai mare furnizor, dar şi păsările se consumau pe scară întinsă. Dar laptele era o adevărată delicatesă. Era strâns în vase de formă ovoidală, astupate cu un smoc de iarbă, ca să-l apere de insecte.

Egiptenii erau mari consumatori de salată, cultivată în grădini, pe lângă casă şi era foarte bine udată. Salata era planta Zeului Min. Ei le mâncau crude, cu untdelemn şi sare. Considerau că salata îi face pe bărbaţi să se îndrăgostească şi pe femei fecunde. Ca să dea gust dulce băuturilor şi alimentelor foloseau mierea şi boabele de roşcoavă. Băutura naţională a vechilor egipteni era berea făcută din orz sau grâu şi din curmale.

Vechii egipteni erau mai puţin favorizaţi decât cei de azi. Ei nu cunoşteau portocalele, lămâile şi bananele. Perele, piersicile, migdalele, cireşele nu şi-au făcut apariţia decât în epoca romană.

Totuşi, în toate vremurile, ei au putut să se sature de struguri în timpul verii, de curmale sau de smochine. Nuca de cocos era pentru cei privilegiaţi o curiozitate foarte apreciată. Dintotdeauna, egiptenilor le-a plăcut să mănânce bine nu numai la ei acasă, dar şi în călătorie.

Cantităţi impresionabile de peşte erau distribuite în templele din Toba, On şi Memfis. Erau şi ma