De 32 de ani este profesoară de franceză, iar unii elevi obişnuiau să o numească „madam argumentation” deoarece nu dă doar lecţii de franceză, ci şi de viaţă Când a început să studieze franceza, în liceu, a fost remarcată de către directorul şcolii, în timpul unei inspecţii. Acesta nota ceva pe un caiet, iar când Virginia a început să vorbească, a devenit atent. „Asta m-a încurajat. Pe atunci mă gândeam ce pot face eu, venită de la ţară, cu franceza”, îşi aminteşte ea. Pe acelaşi director avea să-l întâlnească şi după ce va fi devenit profesoară, pentru a-i da acelaşi imbold de a merge mai departe.
În facultate, însă, nu a fost la fel de încurajată. A ales un profil franceză-română şi i s-a tăiat avântul de la început. „Mi s-a spus că a fost o eroare că am început această facultate doar după patru ani de franceză. Facultatea a fost un supliciu pentru mine. Mi-a fost greu, mă temea, să deschid gura auzindu-le pe colegele mele care vorbeau perfect franceza. Şi acum mă visez studentă, dând examen şi mă trezesc ca dintr-un coşmar. Dar pe de altă parte, acum îmi dau seama că tot ce ştiu se datorează efortului meu personal”, povesteşte Virginia.
Ocazia de a trăi o nouă existenţă
În prezent este profesoară de franceză la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” şi toate generaţiile pe care le-a educat o ştiu pentru exigenţa ei, dar şi pentru ineditele metode de predare. Orele ei de franceză nu sunt deloc anoste. „Dacă stăpâneşti o limbă şi nu ai ce transmite prin ea, e în zadar. Pentru mine e important să le transmit ceva elevilor mei, nu doar să îi învăţ franceza ca pe o unealtă. Vreau să le insuflu faptul că au ocazia de a trăi încă o existenţă graţie unei limbi străine”, spune profesoara. Virginia Nuşfelean crede în capacitatea tinerilor de a schimba în timp aspectul societăţii. De aceea ţine să le transmită lecţii de viaţă, şi nu doar de
