Este traducătorul român al lui Fernando Pessoa, Editura Humanitas publicînd recent Cartea neliniştirii în traducerea lui Dinu Flămând, primul volum dintr-o serie de autor consacrată autorului portughez. Lucrează, de 20 de ani, la redacţia în limba română de la Radio France Internationale. Este poet şi, în vremea dictaturii, a preferat mai degrabă să părăsească România decît să i se mutileze volumele de versuri. Este absolvent al Facultăţii de Litere de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. A urmat facultatea în perioada cînd s-a lansat revista Echinox, una dintre cele mai bune reviste culturale ale vremii. S-a aflat în România invitat la Festivalul „Zile şi nopţi de literatură“ de la Neptun. Interviul cu Dinu Flămând a fost realizat joi, 11 iunie, în redacţia Observatorului cultural. Recent, a fost lansat la Bucureşti volumul Cartea neliniştirii de Fernando Pessoa. De ce l-aţi tradus şi v-aţi îndreptat spre Fernando Pessoa? L-am tradus pentru că acest autor „mi-a întins o mînă“ într-un moment foarte greu din viaţa mea. L-am descoperit în anii aceia ai frigului, anii ’80, şi, de drag de Fernando Pessoa, am învăţat şi portugheza. Ce înseamnă că Pessoa „v-a întins o mînă“? Îl citisem fragmentar, în franceză, găsisem cîteva fragmente în spaniolă, pînă cînd am pus mîna pe o ediţie în portugheză. Mi-a dat-o Marian Papahagi, o adusese din Portugalia. În ce an era? Cam în 1983-84. M-am apucat s-o descifrez cu dicţionarul. Încercam să-l traduc. Mă incita extraordinar. Păstrez şi acum un caiet gros de încercări; era prima mea traducere, aproape furioasă, o primă eboşă. Cum a mers învăţarea limbii portugheze? Bine. A doua mea soţie făcea cursuri de portugheză. Venea acasă cu teme de seminar; ea şi colegele ei trebuiau să facă nişte traduceri din Pessoa. Le citeam şi nu-mi plăcea deloc cum sună. Staţi puţin să vi le aranjez eu, le ziceam. În felul acesta am intrat