De mică şi-a dorit să-i ajute pe cei din jur şi reuşit acest lucru în cadrul Organizaţiei Salvaţi Copiii, unde învinge traumele copiilor abuzaţi, traficaţi sau neglijaţi. Pasiunea pentru psihologie a Ramonei Pop s-a născut în clasa a X-a, când a participat la un concurs în domeniu, dar abia în clasa a XII-a s-a descis să urmeze acest drum.

„Visul meu de mică era sa devin stewardesă, dar pe atunci nu ştiam că mi-e frică să zbor. Când am ajuns în liceu, ai mei mă sfătuiau să urmez Dreptul şi am şi început meditaţiile în acest sens, dar mi-am dat seama că nu mi se potriveşte, aşa că am ales Psihologia”, povesteşte Ramona. Alegerea făcută s-a dovedit a fi cea corectă, Ramona ajungând să facă ceea ce-i place. „Îmi place mult ceea ce fac, iar rezultatele se văd  după un timp, când primesc câte un telefon de la foşti pacienţi sau de la rudele acestora, în care îmi spun cât de bine se simt şi îmi mulţumesc pentru ce-am făcu pentru ei”, spune Ramona.

Meseria de psiholog nu este una uşoară, mai ales că Ramona Pop are parte de pacienţi cu vârste fragede, care au suferit o traumă fizică sau psihică şi care au mare nevoie de ajutor. „În cadrul primelor trei şedinte încerc să stabilesc o relaţie terapeutică cu pacientul, să creez un mediu securizant pentru copil, unde să se simtă liniştit. Încerc mereu să fiu deschisă către el, să-i arăt că-l accept şi că-i înţeleg suferinţa”, spune Ramona. Psihologul recunoaşte că la începutul carierei se încărca emoţional cu problemele pacienţilor.

„Pe parcurs mi-am impus însă nişte limite pentru că trebuie să fiu stăpână pe situaţie, eu trebuie să-l înţeleg şi să-l ajut pe copil. Nu mă mai uimeşte nici un caz de abuz, îl văd ca pe un fenomen care ştiu că se întâmplă, dar mă simt în stare să intervin şi să-i ajut pe copii în a depaşi trauma respectivă”, spune Ramona. Psihologul îşi aminteşte şi acum prim