Il mai tineti minte pe Ovidiu Grecea? I se spunea Titi. Il stiti cu siguranta, tipul ala extra large, sef la AVAB si “sef de control” in Guvernul Nastase. Ei bine, si el este in “Dictionarul ideilor fixe”, ultima carte aparuta a jurnalistului Eugen Istodor. Si mai sunt zeci si zeci de astfel de personaje efemere - ce ni se pareau atat de importante, atunci - , zeci si zeci de idei dubioase, clisee, sloganuri, aberatii, intamplari, stiri care ne-au agitat creierele de tranzitie in lungile nopti de talk-show televizat. Si din toate acele mii de ore petrecute in fata televizorului sau citind ziare si bloguri, cu ce ne-am ales? La ce ne-a folosit?
“Dictionarul” lui Eugen Istodor seamana cu enumerarile acelea, care circulau pe internet, de lucruri de care ne amintim din perioada comunista, eugenii, cravata de pionier, serialul “Ambulanta”, blugi prespalati, etc.
Dar cata viata nu ne-au ocupat talk-show-urile sau stirile la care cascam gura? Indignarile si sperantele de noaptea tarziu, evenimentele ciudate de care aveam parte si din care nu intelegeam niciodata destul, mixul acela de senzational si grav, mistouri si nasoleli, de spectacol cu clovni, de analisti si para-analisti. Toate acestea nu merita o lista a lor?
Sunt inutile, da, poate. Dar, Istodor zice ca sunt colectibile. Mai ales daca stii sa le aranjezi in rafturile lor, cele ale memoriei spontane.
Nu este o carte despre presa, ci despre ce ramane cand incerci sa-ti amintesti de ceva vag, neasimilat pe deplin, este o carte de calatorie printre temele presei si temerile jurnalistilor din ultimii 20 de ani. Si despre felul in care le-am trait cu totii.
Un citat de la inceputul cartii, in care autorul explica regulile acestei calatorii:
- vreau sa fiu informat, sa particip la viata cetatii? Dau sms (0,05 centi pe minut), scriu e-mail, sint numarat
