Gazeta de Sud a luat pulsul câtorva dintre cabinetele private pentru a vă prezenta serviciile contra cost ale unora dintre medicii craioveni. Minute lungi petrecute în sala de aşteptare, vorbele şoptite, sunetul televizorului, explicaţiile calme, detaliate ale diagnosticului sau, din contră, tratamentul brutal şi discuţia „din picioare“, senzaţia unui spital de stat, cu servicii asemănătoare, dar scump plătite. Acceptând subiectivismul inevitabil al unei experienţe perso-nale, le vom descrie pe toate acestea în numerele viitoare ale cotidianului nostru.
Totul merge ca pe bandă. Uşa se des-chide, dacă nu la două minute, atunci la trei şi jumătate, o pacientă intră pe o parte, când alta iese pe cealaltă, parcă ar juca pituluş. Televizorul bâzâie încontinuu, rulând imagini la care nimeni nu e atent. Poate doar bărbaţii care însoţesc femeile în vizită la ginecolog.
Mai e de traversat o străduţă. Am o senzaţie stranie, pe care cu greu reuşesc s-o controlez. Şi habar nu am de unde vine. 1,2,3,4...20... Nu merge. Am ajuns în dreptul gardului verde. Verde! Am remarcat culoarea. Înseamnă că mă pot stăpâni dacă reuşesc să observ detaliile. Inspir adânc, expir... Aşa mi-amintesc că am citit pe undeva... Câteva trepte... un program pe uşă... Deschid. E răcoare înăuntru. Câteva persoane aşteaptă în linişte să fie poftite în cabinetul medicului ginecolog Anca Pătraşcu.
La un răsfoit de reviste, pe „mut“
O canapea generoasă, galbenă, cu fotolii asemănătoare, stă lipită de zid. Câteva persoane aşteaptă cuminţi. Salut. M-aşez pe scaun, în partea opusă. Îmi trag sufletul pe ascuns, ca şi cum mi-ar fi teamă să nu-l vadă cineva aşa înfoiat şi răvăşit. Parcă aş fi alergat la cursa cu obstacole. După ce mă scanează câteva secunde, privirile clienţilor-pacienţi îşi reiau activitatea. Lângă mine, o domniţă răsfoieşte neatent o revistă. Nici măcar poze
