Bucureştiul are nevoie de proiecte de amploare, care să aducă schimbări de fond în metabolismul oraşului, în felul cum circulăm, cum trăim etc. Apare prin vechile cartiere, după ce s-au demolat două-trei case alăturate, câte un turn. Nişte urâciuni. Auzindu-mă cineva spunând asta, m-a catalogat drept conservator şi un tip de modă veche care vede numai un Bucureşti de secol XIX. Inexact. Nu cred însă că aceste plombe fac modernitatea unui oraş. Cred, dimpotrivă, că ne trebuie urgent o viziune pentru secolul XXI. Faptul că avem şi noi „faliţii noştri“ - citeşte (aşa-zişi) „zgârie nori“ - nu schimbă datele problemei. Bucureştiul nu se va schimba intervenind ici şi colo. Are nevoie de proiecte de amploare, care să aducă schimbări de fond în metabolismul oraşului, în felul cum circulăm, cum trăim etc.

Lipsesc marile proiecte, iar când apar, trenează; contestate în presă, în tribunale, oriunde de concurenţa pe piaţa de development. Aici nu sunt multe de spus, proiectele cu adevărat mari nu ne dau afară din casă, poţi să le numeri pe degetele unei singure mâini. În rest, sunt mărunţişuri strict speculative, încercând o îmbogăţire rapidă a câtorva. „Detailiştii“ au făcut regula până acum. Investiţiile importante au de aşteptat. Victorioşi în anii 1990-2000 au fost cei care au pus petice, intervenţii care nu satisfac nevoile unei metropole.

Cei care au făcut ceva pentru Bucureşti au rămas în memoria noastră tocmai pentru amploarea viziunii lor, pentru marile schimbări operate cu curaj şi cu minte. Ca Pache Protopopescu, care a deschis bulevardele care până azi sunt „crucea oraşului“. Ca Dem I. Dobrescu, care a deschis nordul oraşului şi a făcut din nişte mlaştini pestilenţiale Floreasca şi Herăstrăul ce ştim azi. De aceea sunt atent când apar dezvoltatori cu proiecte într-adevăr de anvergură. Lipsesc încă ideile, dar şi managementul profesionist şi