În stilul său frust, hăhăit, de şmecheraş şpriţar de cartier, băiat de băiat, preşedintele Băsescu ne-a adus aminte, într-un moment de iluminare, de bancul cu raţa: „Raţ-ai dracu’ de ’telectuali!“. Mai precis, excelenţa sa a opinat că şcoala românească pregăteşte prea mulţi „filozofi“ (sau o fi folosit forma cu „s“?) şi prea puţini meseriaşi cinstiţi, frizeri, tinichigii şi, of course, ospătari. Mulţi s-au grăbit să-l critice nemilos, punîndu-i ieşirea pe seama năravului de activist de care, spre deosebire de păr, nu pare, iată, să scape. Acum, eu n-am toate datele ca să ştiu dacă, într-adevăr, de la sechelele din vremea comunismului i se trage, aşa că nu mă pronunţ – manii de intelectual, scuzaţi, excelenţă: nu fac afirmaţii şi nu cred în ale altora în lipsa argumentelor. Dar că e lipsă de meseriaşi, asta cred, pentru că o simt de cîte ori am nevoie de ceva reparaţii prin casă. Iar de ospătari buni, ce să mai vorbim – plîng crîşmele după cîte unul care să deosebească un vin sec de unul dulce. Ce nu ştiu e dacă şcoala, liceul sau vreo altă formă de studii e în măsură să-i formeze. Pînă una alta, se pare că tinerii nu vor să fie meseriaşi. Degeaba le spune preşedintele, precum profesorul meu de fizică din liceu cînd ne prindea nepregătiţi, că e nevoie şi de frizeri pe lume, ei tot la mate-info trag. Numărul de elevi a scăzut dramatic la grupurile industriale – sigur, şi cu binecuvîntarea profesorilor care nu ca să predea la şcoala de ucenici s-au spetit în Universitate –, multe dintre ele trag din greu la intrarea în categoria selectă a liceelor teoretice. De ce oare? Cînd e clar că e nevoie de meseriaşi şi nu e nevoie de atîţia intelectuali. Sau e? Nu ştiu. Văd doar că şi la facultăţi se întîmplă lucruri ciudate. Buluceală mare la Psihologie, Sociologie, Administraţie şi afaceri, studii europene, deşi e limpede că ar cam fi nevoie de ingineri, de medici – de