In urma cu noua luni, oficialii de la Bucuresti aveau o perspectiva de invidiat asupra viitorului economic al tarii: criza internationala nu va avea efecte asupra economiei si asupra cetatenilor.

Trei luni mai tarziu, in plin proces de formare a noului Cabinet, politicienii iesiti invingatori in cursa electorala vorbeau cu nonsalanta despre primul val al crizei, care a trecut peste Romania si care a provocat disponibilizari masive si scaderi dramatice in industria auto, siderurgie si sectorul imobiliar. Chiar si asa, previziunile pentru 2009 erau incurajatoare. Fitch spunea plus 1%, iar Banca Mondiala plus 3,2%, iar politicienii... nici nu mai are rost sa ne amintim.

In ianuarie, cand s-a facut primul buget pentru 2009, toata lumea - de la mic la mare, de la Boc pana la reprezentantii BNR si FMI- vorbea de o crestere economica pozitiva, de pana la 2,5%. Timpul a trecut, iar previziunile s-au inrautatit de la o saptamana la alta, astfel incat la sfarsitul primului trimestru, FMI ne prevestea o scadere a produsului intern brut de 4%, de neimaginat la vremea respectiva.

Astazi, o comprimare economica cu 4% face parte din cel mai optimist scenariu. Mugur Isarescu nu mai este convins ca Romania a depasit punctul cel mai de jos al crizei, iar consilierii si adjunctii sai vorbesc despre o inrautatire a situatiei in urmatoarele doua trimestre, astfel incat la sfarsitul anului, am putea raporta o scadere economica de 6%.

Gheorghe Pogea, ministrul Finantelor, este si mai pesimist, in viziunea sa "cresterea economica negativa" avand sanse sa ajunga la -6,5%.

Care este explicatia declaratiilor contradictorii?

In decurs de noua luni, politicienii, analistii si reprezentantii BNR au trecut cu totii de la optimism, la pesimism, s-au intors la optimist si din nou la pesimism. Daca spui azi ca va fi bine, iar maine