- Comentariu - nr. 319 / 19 Iunie, 2009 Se spune ca la europarlamentarele din acest an s-ar fi comis cea mai mare frauda electorala din perioada postdecembrista! Sigur, cum hotul neprins e (si el) om cinstit, nu e treaba noastra sa ne dam cu parerea. Au facut-o altii, iar BEC a analizat astfel contestatiile, incat nu s-a gasit nimic… necurat (murdar)! Problema este alta. De ce s-ar fi comis fraude (daca, intr-adevar, ele sunt!) in conditiile in care, pentru populatia Romaniei, alegerile europarlamentare n-au reprezentat mare lucru? Intrebare naiva, deoarece, in contextul in care trebuiau impartite voturi putine la cat mai multi (partide si asa-zisi independenti), doar cei mai "descurcareti" au avut castig de cauza. Batalia pentru voturi (si, in final, pentru posturile de eurocandidati) nu a fost deloc intamplatoare. Un europarlamentar (ales, acum, pe cinci ani!) castiga sume extrem de atractive. Comparabile _ se zice _ cu cele ale unui director de multinationala. In cinci ani, cu putina cumpatare, poate sa stranga (ditamai… europarlamentarul) o adevarata avere. Indemnizatia (circa 7.000 de euro) plus beneficiile unui demnitar al Romaniei la Strasbourg sunt exponential mai mari decat cele ale unuia priponit in Casa Poporului. Dar pe langa un eurodeputat traiesc (bine-mersi) secretare, translatori etc., etc., basca imunitatea, care-l face pe "ales" sa priveasca "de sus" pe toata lumea! Asa incat jongleriile electorale (inclusiv cea comisa de fiica cea mai mica a presedintelui Traian Basescu) par, intr-un fel, de inteles. De inteles pentru ea, nu insa si pentru noi! Pe de alta parte, euroalegerile de la 7 iunie au reprezentat si un test major (desi nu prea semnificativ, datorita absenteismului !), in care toate formatiunile politice cam stiu, in linii mari, care este forta lor inaintea prezidentialelor. Daca, insa, la euroalegeri s-au comis, intr-adevar, fraude, ce s