Furtuna pe care o traversează Iranul după scrutinul din 12 iunie demonstrează din nou în ce mod lumea se schimbă în era Barack Obama. În faţa unei situaţii pe care a încurajat-o cu subtilitate, care ar trebui să fie atitudinea sa în privinţa agitaţiei care a cuprins Iranul? Obama ar trebui să urmeze linia discursului pronunţat la Cairo, la 4 iunie. Obama ar trebui să se adreseze în mod direct lumii musulmane, propunând dialogul cu regimurile represive.
Totuşi, el ar comite o eroare dacă ar lăsa impresia că se amestecă în viaţa politică din Iran. Le-ar oferi astfel mollahilor „inamicul străin“ de care aceştia au nevoie pentru a-i discredita pe reformatori.
La 15 iunie, a adoptat tonul just atunci când a declarat că „lumea îi priveşte şi este inspirată de participarea tinerilor reformatori la manifestaţii, oricare ar fi rezultatul final al alegerilor“. Altfel spus, Washingtonul susţine poporul şi democraţia iraniană, dar numai iranienilor le revine misiunea de a aduce schimbarea în modul în care ţara lor este guvernată – şi nu SUA.
Rămâne de văzut dacă tinerii manifestanţi îşi vor continua protestele în stradă, obligându-i astfel pe mollahi să ia măsuri drastice la adresa lor. Potrivit unui fost agent CIA specializat pe Iran, este prematur să se creadă că guvernul de la Teheran se poate teme de o „revoluţie colorată“ ca în Georgia sau în Ucraina.
Dar „lucrurile ar putea deveni interesante pe parcursul verii“, a mai spus acesta. Membri ai serviciilor secrete americane susţin că este posibil ca Mahmoud Ahmadinejad să fi câştigat, într-adevăr, alegerile prezidenţiale, dar cu un scor mult inferior procentului de 63% pe care îl revendică. Dorinţa de dialog cu Iranul afişată de Obama pare, pe de altă parte, să-i fi încurajat pe susţinătorii lui Mir Hossein Moussavi, contracandidatul lui Ahmadinejad.
Disc
